Unde să-i afli hotar
acestui lăuntru de har?
Pe ce chin
s-așază asemenea alin?
Ceruri, câte se-nșir,
în mările interioare
ale acestor involți trandafiri,
ale acestor netemători,
ce pierduți în destinderea lor
zac, ca și cum nicicând
vreo mână nu i-ar putea scutura
tremurând.
Abia de se pot reține;
mulți s-au dăruit,
răsplin s-au umplut,
și-acum își revarsă
spațiul lăuntric, umbrit,
în salba de zile lumină
ce-ntr-una mai pline,
mai pline se-mbină,
până ce vara întreagă devine
o încăpere într-un vis.
În românește de Dan Constantinescu
Poezii culese din “Poezia germană modernă - de la Stefan George la Enzensberger”, Editura Pentru Literatură, 1967
|
