Ioan Alexandru

Se schimbă frunzele-n păduri
Creştetul verde-ncepe să pălească
Se-ntâmplă-n vieţuirea tuturor
Un fel de împăcare nelumească

Începe toamna ceţurile-n zori
Întârzie să plece de pe ţară
Ştergare uriaşe atârnă de stejari
Şi-i foarte frig pe lumea din afară

Toate se-ntorc de-acum spre miezul lor
Columba strigă apele pe nume
Sâmburul lin de milă legat interior
Şi-arată faţa rece către lume

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Iar stelele de vor pieri pe cer
Şi amorţi-vor umbrele-n ţărână
Şi s-ar întoarce toate în mister
Agapia, iubirea va rămâne

De va pieri credinţa pe pământ
Şi fiece nădejde va apune
Şi s-or trezi pustiile pe rând
Agapia, iubirea va rămâne

Lăcustele pe cai de-or năvăli
Şi-nroşi-vor apele-n fântâne
Şi cerurile de s-or desfrunzi
Agapia, iubirea va rămâne

Iar morţii de vor învia
Şi de-ar începe raiurile mâine
Şi îngerii vederii s-ar lua
Agapia, iubirea va rămâne

Ea singură în lume-i mai presus
De-mpuţinare şi de devenire
Fără-nceput şi fără de apus
Agapia, iubire din iubire

Pe-un râu în munţi în inima Moldovei
Strămoşii mei au picurat un schit
Şi-n umbra lui pe clopotele slavei
Cu duhul sfânt pe veci s-au logodit

Şi-au început cântările în şoapte
Şi-mpodobirea cortului uşor
Când pogorî-va Mirele în noapte
Să afle-aprinse candelele lor.

Să nu-şi zrobească blândele călcâie
De-ntunecimea stâncilor pustii
Miroase varsă munţii de tămâie
Şi privegherea sfintelor chilii.

Şi-n ctitorie-nşiruiţi în strane
Să ţină paradisului de uşi
Zugravii reţinut-au în icoane
Pe cei mai blânzi dintre părinţii duşi

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Noi n-avem piramide în Carpaţi
Nici babiloane n-am crescut prin casă
Pământul nostru-n lume s-a deprins
Din când în când c-o faţă cuvioasă

Lăuntric sanctuar împodobit
Cu toată slava zilelor de vară
Şi când obrazu-n lume-i pustiit
O lacrimă-l sfinţeşte în afară

Aura ei pe Voroneţ s-a-ntins
Pe ouăle de Paşti şi pe veşminte
Şi de pe porţi a lunecat în cer
Şi ceru-a lunecat printre morminte…

Din antologia alcătuiită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Încet se mişcă boul pe pământ
Abia născut azi noapte în poiată
Coarnele de aur în cap i-au şi mijit
Şi sub picioare ţara-i închegată

Trei ani păscând pământul a deprins
Întocmai rânduielile din fire
De când e lumea boul e cu noi
Cel mai bătrân de zile la privire

Când iese el cu plugu-n univers
Să spânzure pământul peste apă
Nu mai rămâne-n ţară decât urciorul gol
În cimitirele fără de groapă

Şi când se-ntoarce seara pe pământ
Cu cerul după el în rotocoale
Se umple satul de căldura lui
Şi pruncii dănţuie în osanale

Şi când se-aşează boul rumegând 
Sub cerul înstelat a priveghere
Se-aud pe dealuri holdele plecând
Cu munţi cu tot spre zorii de-nviere

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Te păstrază cronica-n culori
Îmbunătăţit la-nfăţişare
Barba ca argintul lămurit
Şi obrazul pal de lumânare

Fără pic de sânge pământiu
Şi pe buze nici o pătimire
Şi cuvântul când te-nvrednicea 
Dobândeai viaţa-ntru slujire.

Ani de miezonoptici în priveghi
La lumina candelei domoale
Cu dulceaţa imnelor în grai
Sub icoana crucii monahale

Clopotele-n turn între păduri
Peste văi şi dealuri legănate
Şi mereu răspund chemării lor
Turmele de jertfă de pe sate

În sobor la Neamţu cufundat 
Râu-adânc în neam la rădăcini
Te-a sorbit întreg poporul meu
Şi-a rămas în mână cu-o lumină

Şi Moldova-n lacrimile ei
Te-a ţesut Paisie străine
Să nu poţi alege în pământ
Ţărna ta de cea care te ţine

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Cu-ntâiul om venit-am pe pământ
Şi nu mai plec până la cel din urmă
Şi pân-atunci de veghe în cuvânt
Sunt ba păstor ba pulbere sub turmă

Dar niciodată n-am fost mai puţin
Şi nici mai mult decât o tresărire
Când vânturile-n plopi nelinişteau
Eram şi eu străpuns de nemurire

Şi n-am rămas străin de câte sunt
Şi vieţuiesc cu toate în frăţie
Şi-n umbra visului cel mai hain
E-o zbatere de aur ce mă ştie

Şi de n-am fost norocului mereu
Sortit din pântecele mamei mele
Tot m-am trezit în pumni din când în când
Cu câte-un crin şi două viorele

Şi încă mai sunt multe de deprins
Şi de la iarbă şi de la albine
Căci ele-s mai bătrâne cu o zi
Şi au vederea-ntâielor coline

Oricât mă pierd pe zare să le prind
Ca roiul pier fără să lase-o urmă
Şi mă întorc de veghe în cuvânt
Ba ca păstor ba pulbere sub turmă

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Te văd pe ziduri tânăr spânzurat
Doi ani vârât de viu în mănăstire
Să ceri din piatră soarele-ndărăpt
Şi-n loc de foc să-şi lepede privire

Te-ai tot lovit cu graiul de pereţi
Până-ai rămas cu o fulgerătură
Un fel de aur care nu se ia
Nici de pe morţi şi nici de pe scriptură

Şi când vârteju-acesta te-a cuprins
Uneltele ţi s-au aprins în mână
Şi-n loc să fie ele-n slujba ta
Culoarea-n sânge s-a făcut stăpână

Şi de la sine-a curs şi s-a mulat
Şi carnea s-a lipit de oseminte
Şi pe o nară duhul sfârtecat
S-a limpezit în strai de la părinte

Acuma stau la pândă-nveşmântaţi
Cum fost-au nevoiţi de priveghere
Şi ca să nu slăbească în extaz
Începu-şi ziua printr-o junghiere

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Lumină sfântă-n zorile de zi
Nu-i creatură să n-o vorbeşti de bine
Începi cu roua şi sfârşeşti în vârf
Lăsând o ţâră-n floare după tine

La fiecare-n parte odihneşti
E-un freamăt şi-un fior de bucurie
Frunza-n extaz atinge raza ta
Şi-odată ochiul umbrei o învie

E-un ceas şi-o clipă-n zi şi anotimp
Când cea din urmă poartă e străpunsă
Ţâţâna visului celui mai sfânt
Cu lacrima luminii este unsă

Crinul te-aşteaptă ca pe-un împărat
De-aceea s-a gătit de-mpărăţie
Atât de des stă dealu-n faţa ta
Că s-a ascuns sub viţele de vie

Nemaiputând să-ndure atâtea sărbători
Chemata umbra turmelor să vină
Să-şi lege limba clopotelor lor
De firele de iarbă pe colină

Albina toată noaptea a urzit
În strai de aur să se-mpodobească
Aşteaptă numai să te uiţi la ea
Ca toată truda ei să-nveşnicească

Iar ciocârlia-i dusă în văzduh
Pe-un fir curat de ceară de la grindă
Înfrigurată scapără în cer
Să prindă raza-n braţe să-l aprindă

Iar florile umile pe pământ
N-au cum să-ţi iasă în întâmpinare
Se fac un fel de clinchete covor
Şi zvântă roua sfintelor picioare

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Unsprezece prunci cu mama lor
Dorm în fresca Slatinei fierbinte
Tatăl domn Pahomie monah
E de rând la candelele sfinte

Şi-a lăsat coroană şi veşmânt
Pe perete-n frescă să se zvânte
Şi-a-mbrăcat un strai mai potrivit
Pe statura sa de oseminte

Pruncii în hlamide-au adormit
În isonul stranei la psaltire
Privegherea miezului de nopţi
A trecut din rai în fericire

Fetele domniţe întrerup
Şirul bărbilor voievodale
Ce se pierd prin fumul de cântări
În soboare line şi domoale.

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Pe trepied desculţă-n războiul de ţesut
Întreagă-n miezul nopţii se frământă
A prins pe fir o pasăre din zbor
Şi nu-i dă drumul până o încântă

I-alege-nfăţişarea dintre nori
Să-şi potolească zbaterea fierbinte
Şi n-o slăbeşte-n pogorârea ei
Până-n cenuşa sa de oseminte

Pe faţa casei împlântat adânc
Cu tălpile greoaie şi bondoace
Războiul toarce soarele din oi
Şi-n clopote de aur îl preface

Pe laiţa roată pruncii dezveliţi
Îi dogoreşte râvna din lucrare
Suveica tot podeşte pe pământ
Steaua din cer cu steaua din sudoare

Când cele două lacrimi istovesc
Noaptea pe cer şi lampa de la grindă
Femeia stoarsă de un nou născut
În pleoapa zilei gata-i să se-aprindă

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
 “Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

În pântecele morţii-nsămânţat
Voi dormi şi eu pentru o vreme
Şi putrezind plămada cea dintâi
Veni-va zi la viaţă să mă cheme

E naşterea din urmă cea mai grea
Sămânţa veche trebuie să piară
Puterea morţii cuibărită-n ea
S-o vestejească focul de sub ţară

Auzu-i şubred ochii prea înceţi
Şi mâinile puţine şi betege
Pe degetul acesta prea nătâng
Nu pot rodi decât fărădelege

Să mânc lumină să devin cuvânt
Îmi trebuie o altă-alcătuire
Cea-n care sunt potirul e prea strâmt
Să poată fi-ncăput de nemurire

Întocmai eu rămâne-voi întreg
Unul născut la sânul maicii mele
Dar ca să pot eu plânge îndelung
Voi fi trecut din leagăn dintre stele

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Din fresca veche de la început
N-a mai ajuns prin veacuri de urgie
Decât obrazu-acesta-nseninat
Ce ţine cerul peste ctitorie

Săgeţile barbarilor nu l-au învins
Adânc atinsă-i fruntea înstelată
Şi ochii sparţi şi buzele cuvânt
În dreapta libertăţii sfârtecată

Dar Pantocratorul rămas întreg
La chip întocmai şi la-nfăţişare
Din peşterile oarbe spânzurat
Se uită milostivul cu-ndurare

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share
  

Împărat e fiece ţăran
Şi viaţa sa împărăţie
Astfel petrecut-au pe pământ
Moşii mei curaţi în sărăcie

Nu averea fost-a pentru noi
Semnul de nobleţe şi renume
Ci credinţa care ne-a-mbrăcat
Cu miros din ceelaltă lume

Când primit-a harul ziditor
Fiece pruncească-ncheietură
Şi-nfăşată-n pânză de fuior
Adormi cu capul pe scriptură

Împărat e fiecare om
Şi soţia sa împărăteasă
Ea al nostru cerul pe pământ
Întrupat în pâinea de pe masă

Înfrăţit cu toate câte sunt
Prin blândeţea firii din iubire
Ziditoare fără a jigni
Stăpânind în pace prin slujire

Raiul s-a întins şi pe la noi
Văi cu văi coline din coline
Şi când ies pe drum din sărbători
Varsă mir ţărâna după mine

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici” 


  

    
Tweet

    
Share
  

De unde-ai fost adusă aici între păduri
Şi ai rămas şi te-ai deprins pe sate
Şi te-ai întins şi nu ţi-ai dat răgaz
Şi-acum eşti stăpână peste toate

Te-ai apucat de dealuri te-ai căţărat pe munţi
Şi spânzurat de-a valma pe fiecare casă
Şi pe fântâni pe cumpene te-ai prins
Şi-acum eşti fecioară şi mireasă

Te-ai oblojit în cel mai prost pământ
La marginile aşezărilor străină
Şi te-ai luat la trântă cu-acest sălbatec vânt
Şi te-ai zbătut în stâncă şi ţărână

Pe drumurile Romei prin codri seculari 
În Transilvanie desferecată
Ai tot săpat prin veacuri dedesubt
Până rămas-a Patria sub roată

În barba porţilor te-ai încuibat
Cu vrejurile aspre descărnate
Şi tot ai supt din lemn un legământ
Pân-a crescut în jurul lui cetate

În spini şi bălării sămânţa ta
A fost zvârlită şi în piatră seacă
Şi-n secetă şi-n ger şi-n câte sunt
Pe valea asta strâmbă şi săracă

Şi asmuţit-au câinii şi te-au flocăit
Şi hăiţi de lupi în cete milioane
Doar te va smulge spaima de pe par
Cum stai şi sângerezi între icoane

Şi unde n-ai putut de-a binelea intra
Unde-a rămas urechea nepătrusă
Prea groasă funia s-a sumeţit
Şerpuitoarea devenit-a unsă

Şi unde nici cârcelu-nrourat
N-a picurat sămânţă şi ardoare
În miezul pâinii via s-a lucrat
Şi-n loc de pas intră prin născătoare

Şi să rămâi de-a pururea cu noi
Cu ugerele coapte priveghere
Cu barda-n grinzi ales-am faţa ta
Pătată-n luna nouă de muiere

Când nu am ştire de făptura ei
Din soare rup o rază purpurie
Şi-o tot dezghioc cu unghia pe rând
Pân-a rămas columbă-n sihăstrie

Şi teamă mi-e întocmai să mă uit
Frumoasa mea iubită şi stăpână
Smirne şi mir şi veşnicii cuvânt
Revarsă torsul tău de-o săptămână

Cât munţii roată horă i-ai cuprins
Şi stăpâneşti şi-n adâncimi de ţară
Decât stejarii cerului senin
Tu eşti mai blândă şi mai milenară

Mi-ai plămădit pustiile la rând
Şi mlaştinile smulse din privire
Şi-n inimă ţi-ai înălţat lăcaş
Să ţi-l hrănesc prin sânge cu iubire 

Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu:
“Aceşti mari poeţi mici”


  

    
Tweet

    
Share