Inima
(de Valeria Boiculesi)
La moara mea vin sacii plini
de întuneric și de slavă ;
și moara-i macină lumini,
și ora-i limpede și gravă ...
Și cerne sita ! Ritmic cern,
mușcând din clipe-n lunga trântă,
grăunții timpului etern
și moara-i macină
și cântă !
Nu te opri ! Îți dau să-mi bei
văzduhul sufletului, moara,
numai să-mi lași
din anii mei
cât peste veacuri să răsară ...
Din volumul « Echinox »
(de Valeria Boiculesi)
La moara mea vin sacii plini
de întuneric și de slavă ;
și moara-i macină lumini,
și ora-i limpede și gravă ...
Și cerne sita ! Ritmic cern,
mușcând din clipe-n lunga trântă,
grăunții timpului etern
și moara-i macină
și cântă !
Nu te opri ! Îți dau să-mi bei
văzduhul sufletului, moara,
numai să-mi lași
din anii mei
cât peste veacuri să răsară ...
Din volumul « Echinox »