Îndrăgostiții pașnici și fără pasiune - Francesco Petrarca
Îndragostiții pașnici și fără pasiune
Urăsc lumina zilei și seara o doresc;
Eu totuși simt că seara durerile îmi cresc,
Când dimineața este în ochii-mi o minune!
Căci ziua, în aceeași clipită, cresc înalt,
Cresc două răsărituri: un soare și-un alt soare
Cu frumuseți și raze la fel de izbitoare,
Că pân' și cel din ceruri iubește pe cellalt.
Și razele de soare de cum țâșniră vii,
S-au împlântat în mine cu rădăcină nouă.
De-aceea mult mi-s ele mai dragi decât mi-aș fi.
Și-astfel, e-o luptă-n mine și-s împărțit în două:
Căci liniștea ce ziua mi-o dă, mereu o chem,
Pe când de chinul nopții, ferindu-mă, mă tem.
„Întru viața Madonei Laura”
Traducere de Lascăr Sebastian
|
