Larg unduia Oltul devale, departe,
Apele-i se învolburau în albii late,
Podul tremura pe bârne-mperecheate,
Lutul cădea din malurile sparte.
Fete voinice în vad cântau pentru-ndemn
Rotind mănunchiuri de cânepă măruntă,
Vergi de oțel plesneau spuma căruntă,
Apa juca silită în cercuri fără semn.
Trupuri ca pâinea în coajă castanie
Se aplecau învoalte în cămeșoaie,
Roiuri de-argint topeau beteala-n șivoaie
Murind spumos în râul greu de glie.
Venea furiș o seară cu păr roșcovan
Sub cortul cerului – mătase înroșită
Pe pod o turmă trecea grămădită,
Fetele-n vad strigau către cioban.
Trifoiuri schimbau miresmele în răcoare,
Oltul pe vânăt drum pierdea lumini,
Jocuri de pești presimțeau noaptea din arini,
Vadul tăcuse deșirând gheme de vâltoare.
|
