De dragoste
(de Alexandru Andrițoiu)
O, mai cu seamă seara te iubesc,
când lucrurile par nedeslușite,
când porțile se-nchid c-un ritm firesc
și iederea începe să palpite,
când arborii-s mai tainici și mai mari
și când se-aud fântânele mai bine,
îmbucură-mă! Fie să apari,
chiar de vei trece-n oră fără mine.
Arată-mi-te iarăși respirând
ca apele de lună îmbiate.
Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt,
căci mări și lacrimi sunt, la fel, sărate.
Adu-ți aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ți l-am strecurat, subtil,
pe un pătrat lunatic de hârtie.
E seara dulce ca un elixir
și arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai strălucește, vrând să ne împace.
O, mai cu seamă seara te iubesc,
femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.
Citesc și mă citesti, și te citesc,
și-mi stai ca semnul de mătase-n carte.
Texte culese din: Al. Andrițoiu, „Versuri”, Editura Tineretului, București, 1968
(de Alexandru Andrițoiu)
O, mai cu seamă seara te iubesc,
când lucrurile par nedeslușite,
când porțile se-nchid c-un ritm firesc
și iederea începe să palpite,
când arborii-s mai tainici și mai mari
și când se-aud fântânele mai bine,
îmbucură-mă! Fie să apari,
chiar de vei trece-n oră fără mine.
Arată-mi-te iarăși respirând
ca apele de lună îmbiate.
Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt,
căci mări și lacrimi sunt, la fel, sărate.
Adu-ți aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ți l-am strecurat, subtil,
pe un pătrat lunatic de hârtie.
E seara dulce ca un elixir
și arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai strălucește, vrând să ne împace.
O, mai cu seamă seara te iubesc,
femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.
Citesc și mă citesti, și te citesc,
și-mi stai ca semnul de mătase-n carte.
Texte culese din: Al. Andrițoiu, „Versuri”, Editura Tineretului, București, 1968