Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

D. Ciurezu

(1897 - 1978)

Rugăciune - Eu cred în Tine
Rugăciune - Întind spre Tine tânăr trupul meu
Rugăciune - Vezi colo sus pe deal, clipind în soare
Rugăciune - Aici am învățat ca să mă 'nchin
Rugăciune - De-aici cât vezi cu ochii, o roată de lumină
Rugăciune - Miroase satul tot a iarbă și-a lumină
Rugăciune - Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată
Rugăciune - Cad fulgi mari de noapte și zăpadă
Rugăciune - Ușor, ușor, să nu te simtă nimeni


         

Rugăciune - Eu cred în Tine

       Doamne,
Eu cred în Tine,
Cred.
Cum cred în vânt,
În apă
Și 'n pământ;
Și 'n toate câte sânt
Spre lauda puterniciei Tale.

Cred, cum au crezut părinții mei,
Plugarii-aceia simplii, grei,
Cu chipul ars, posac și clăpăug,
Mereu aduși peste-un corman de plug,
Mereu robiti de-al țarinii belșug.

Plugarii-aceia ce-au crescut pe câmp
Cu gusterii, cu fluturii, cu viermii;
Cu ochii plini de-adâncurile vremii …

Eu cred în Tine, Doamne,
Cred,
Cum cred în vânt,
În apă
Și 'n pământ;
Și 'n toate câte sânt
Spre lauda puterniciei Tale.

La inceputul paginii

         

Rugăciune - Întind spre Tine tânăr trupul meu

       Doamne,
Întind spre Tine tânăr trupul meu
Stejar crescut în ploae și 'n lumină,
Întind viața mea de freamăt plină
Rod de pământ sbucnit, rod greu.

Cu gura mea cât strugurul de ploae,
Cu ochii mei mărgeanul cald de soare;
În brațe strâng cădelniți noi de floare,
Și urma Ta o strâng de prin zăvoaie.

Și rotitor, ca 'n sara unei ape,
Cu tâmplele cântând de bucurii,
Las gândul cuib, să cadă 'n veșnicii
Și brațele 'n lumină să se 'ngroape …

Spre Tine mă înalț, senin și soare,
Din mâna Ta strig sufletul să bea …
— Stejar crescut din nemurirea Ta
Cu frunzărirea lumii călătoare …

La inceputul paginii

         

Rugăciune - Vezi colo sus pe deal, clipind în soare

       Doamne,
Vezi colo sus pe deal, clipind în soare,
Ca niște bani mărunți, ce strălucesc și mint,
Unde rămâne Jiu-un fir de-argint,
— E satul meu pierdut printre ponoare.

Cu liniști lungi, cu funigei plecați,
Cu 'nvârstături și cântece pe-ogoare,
E-așa cum l-ai născut, Tu, Doamne, 'n soare,
Cu case mici, cu râpi, cu plopi înalți …

Vezi colo 'n gol, un pâlc rotat de ulmi,
Ce parcă-și spun o vorbă la ureche;
E-o poartă grea, și sus o turlă veche,
Ce din adânc răsare peste culmi.

Mai jos, e casa noastră cu pridvor
Și peste drum, în nalbe, o fereastră;
O sta și-acum privirea ei albastră
Căzută blând pe-al apelor izvor …

Dar ce-ți spun eu, când Tu le știi pe toate,
Când viermele din bulgăre Tu-l știi,
O! Iartă-mă dacă 'ngăimez prostii,
— E satul meu cu rugăciuni curate.

Coboară cuibul lui tăcut și mic,
Și du o ploaie caldă roditoare,
Că 'n ruga lui, un rug de câmp în floare,
Iar din pământ, un lan cu grâu în spic
Ți-o undui credința la picioare.

La inceputul paginii

         

Rugăciune - Aici am învățat ca să mă 'nchin

       Doamne,
Aici am învățat ca să mă 'nchin, 
În casa asta mică cu cuib de rândunici,
Pe care-amurgul pune altițe de arnici
Și dimineața-și mâna al apelor senin.

Aici, pe prispa 'n soare, mi-aduc și-acum aminte,
Când mâna ei în tremur, mergea cu mâna mea,
Ea se 'nturna spre Tine, eu mă 'nturnam spre ea,
Și-adâncurile noastre se 'mbrățișeau cuminte.

De-afară primăvară trecea peste pârlaz
Cu iia ei de zarzăr, cu ochii mari de soare
Și 'n pumnul meu de muguri, cădea tremurătoare
Înflorindu-mi ruga pe mâini și pe obraz …

Aci coboară Doamne, pe prispă 'ntre mușcate,
Un miel cu botul umed Ți-o pune capu 'n poală,
Și peste câmp vărsată privirea Ta domoală,
Va urmări copilul, cu mâinile 'nflorate.

La inceputul paginii

         

Rugăciune - De-aici cât vezi cu ochii, o roată de lumină

De-aici cât vezi cu ochii, o roată de lumină
Pe lângă tufa Strâmbii, și 'n poală peste vii,
Ascultă cum se 'ngână o crilă de copii
Și cum se pierd cu turma în unduirea lină.

Pe-acolo în amiaza limpede de vară
O mai pluti din mine, un fulg de păpădie,
O pasăre 'n răsură și-o goangă aurie
Vor ciuguli din anii ce 'n mine înserară.

Colo sânt teii Oancii cu creștetu 'n lumini
Unde veneam în proor în dimineți de April
Împresurat de grâne și gânduri de copil
Ca să mă 'ncing cu ramuri de tei și de arini.

Mă tăvăleam prin rouă puterea mea sporind,
Când Sfântu-Gheorghe crește în brazde de pământ
Și tâmplele 'nsorite le răcoream în vânt
Iar ochii mei spre Tine suiau cărări de-argint.

La inceputul paginii

         

Rugăciune - Miroase satul tot a iarbă și-a lumină

        Doamne,
Miroase satul tot a iarbă și-a lumină
Și stă 'n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe creștet alb, un patrafir de floare
L-adună rugăciunea lui senină.

Și-așa neputincios, dar tare în credință,
În fiecare zi se 'ndreaptă către Tine,
Cu tot ce-ai pus în el din slăvi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruință.

Se 'nchină simplu, ca un ram în vânt
Și răsădește 'n cer un bob de gând,
Apoi se 'ntoarce 'n bulgăr, tremurând,
Cu fruntea mai lipită de pământ.

Se 'ntrece 'n câmp cu păsările Tale
Și bucuros se pierde pe ogoare,
Purtând pe umeri dimineți cu soare
Și umbre moi culcate peste cale …

        Doamne,
E satul Tău și cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum aș purta o pulbere de stele
Din înălțimile prin care am trecut.

La inceputul paginii

         

Rugăciune - Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată

       Doamne,
Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată,
Ai coborât la noi pe drumuri lungi de țară
Doi bieți moșnegi mărunți, cu traiști la subțioară,
Porniți domol, la drum, prin lumea toată.

V'ați potolit dogoarea 'n ciuturi de fântâni
— Fântânile cu cumpeni dela noi —
Ați odihnit la umbră, cu mierlele 'n zăvoi,
Și-ați pirotit cu noaptea și basmele la stâni.

Vroiați să știți, din rânduirea voastră
Ce s'a ales pe-un bulgăr de pământ,
Unde pădurile se leagănă de vânt
lar Jiu-și poartă unda 'n veac, albastră.

Și-ați întâlnit un om cu plugu 'n câmp
Și v'a 'mpărțit din azima lui săracă,
Pe mâna lui lumini de promoroacă
Punea privirea voastră în răstâmp.

Și lanul lui de aur a crescut,
Cu spicul plin, cât vrabia de greu
Și n'a știut c'a fost un Dumnezeu,
Acel ce-a stat o clipă și-a plecat …

       Doamne.
Pe malul rupt strălucitor de soare,
Și-acum coboară Jiul către șes,
Iar eu Te-aștept, cântând, cu plugu 'n mers,
Să-ți văd pe câmp nălbirea de picoare.

Și rodul meu să-l plec credinței Tale
Cu sufletu-mi, c'o vorbă de demult,
Că Tu cu Sfântu-Petru-odată ai trecut
Și Te-ai pierdut prin țară, cu apele la vale.

La inceputul paginii

         

Rugăciune - Cad fulgi mari de noapte și zăpadă

       Doamne,
Cad fulgi mari de noapte și zăpadă
Pe drumuri și pe satul meu
Și înțeleg cât poate-un Dumnezeu,
Când mintea mea nu poate să mai vadă.

Se 'ntind chilimuri albe pe uluci
Și urmele în urma noastră pier
— Un sat uitat între pământ și cer
Cu-o lume de poveri și de năluci.

Ce-Ți putem da din tot ce-avem,
Din simplitatea noastră de cătun,
În noaptea asta ninsă de Ajun,
Când stau la geam și din văzduh te chem.

N'avem decât colinde și copii
Și mâinile trudite ce se 'nchină,
Pîstrând 'n ele un licăr de lumină
Din soarele ce cură pe câmpii …

«... Buni la suflet
boeri mari
că vă vin
colindători;
cu dogoare
de ponoare
cu troițe
de hotare;
cu crucuuri
de cocoare
și cu ramuri
roditoare.

Vestiți lumea
boeri mari
că venim cu magii 'n sat
să cătăm un împărat;
cu izvoare
noi de soare,
cu plămadă
de ogoare
cu chervane
pe cărare
și cu must
în zăcătoare.

Gătiți masa
boeri mari,
c'aducem din spre Rudari
și vreo câțiva păcurari.
cu mioare
de ninsoare
cu chimire
lucitoare;
cu chetorile
de floare,
și 'n cavale
sărbătoare.

Puneți lavița de-argint,
cu polog de mărgărint,
cu chenare
de izvoare
și bungete
gânditoare;
c'a svâcnit
o stea 'n cărare
și-un moșneag
cu barba mare
și cu fruntea
iertătoare,
a pornit
din casă 'n casă,
cu urări
și cu odoare …

Ascultați boeri în tindă
cum curg zale de colindă,
și ninsoare
pe cărare
și lumini
tremurătoare
pe pridvoare …

         Doamne,
Prin troene-aleargă tot ce-Ți dăm
Din sufletul, din arătura noastră.
Coboară-Ți fruntea blândă pe fereastră
Și vin în sat cu noi să colindăm.

O mână 'prag, cu colindeți și nuci,
Te-o 'ntâmpina curat ca și pe noi,
Vei aduna credințe 'n pumnii goi
Ca 'mpărăția Ta de aur să le duci.

La inceputul paginii

         

Rugăciune - Ușor, ușor, să nu te simtă nimeni

        Doamne,
Ușor, ușor, să nu te simtă nimeni.
E seară de tăcere, seară 'n casă …
Din strășini noaptea de Crăciun se lasă,
Și nu vorbește nimeni.

Doar ochii Tăi, cu liniștea 'n odaie
Aprind lumina candelii de seară,
Și-adună blând pe tâmple-o primăvară
De vise mici, rotunde și bălaie.

O sanie de argint lângă fereastră,
A troenit ninsori de clopoței …
Și Tu trecându-ți mâna peste ei
I'nbrobodește cu geana Ta albastră …

Și 'n cuibul lor de preșuri adormite
Coboară lin al stelelor șirag,
Că mâna Ta întinsă peste prag
A înflorit cu daruri aromite.

La inceputul paginii