Constanţa Buzea

Stăm împăcaţi rănindu-ne de toate
Şi serile vin parcă mai devreme
Te însoţesc numai pe jumătate
Pierdută jumătate în poeme.

Ţesându-ne covoare şi macate
Păienjeniş asupra unor steme
Ne-nchipuim că suntem întâmplate
Vieţi de care nimeni nu se teme.

Prea sus ne ţine steaua nepătate
Privirile ce-ar vrea să se întreme
Cu picături de nucă verde, poate,
Din nucii care cresc între blesteme.

Din volumul "Roua plural", 1999


  

    
Tweet

    
Share








  

Aceleaşi drumuri şi aceleaşi ţinte
Aceiaşi porumbei pe-un blid de linte
Naivul răsplătind pe cel ce minte.

Mi-e dor de tihnă şi de lucruri sfinte
De-o lacrimă întreagă şi fierbinte
De umilinţă şi de rugăminte
Către duioase mume-morminte.

Dar duc povara câtorva cuvinte
Mi le atârn de gât cerând în minte
Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

Din volumul "Roua plural", 1999


  

    
Tweet

    
Share








  

Sunt ostenită când te simt aproape
De grija ta m-aş lepăda un ceas
Un greier mare nopţilor dă glas
Mărunte flori visează să-l îngroape.

Neliniştită viaţa mea încape
În umbra fără ghimpi de la popas.
Ce vom avea din ce ne-a mai rămas?
Nici un cuvânt nespus să nu ne scape.

În voia lor vei crede că te las
Şi vor fi nori ca-n preajma unor ape
În locul unde ne vom fi retras.

Sufletul tău se sparge ca un vas
La care vin prea multe să se adape
Sălbăticiuni şi vite de pripas.

Din volumul "Roua plural", 1999


  

    
Tweet

    
Share








  

În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.

Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.

Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,

Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.

Din volumul "Roua plural", 1999


  

    
Tweet

    
Share








  

Adevăratul suflet tu vrei să mi-l omori
Când viaţa mi-este plină de mori, de flori, de nori.

Nu ţi se face milă ca un păstor de-un deal?
Dacă-l găseşti, al tău e, răneşte-mi-l şi ia-l.

Dar preţul lipsei sale de pe pământ, îţi spun,
Va fi să fii departe de numele tău bun,

Vor sta-n răscruci cântarul şi judele de lut,
Vei fi întors în vremea când nu erai născut,

Vei vrea să şezi în visul înmiresmat al mumii,
Şi-ţi va duhni pământul de murdăria lumii.


  

    
Tweet

    
Share








  

I
Norocul tău în resemnare,
Că nu te naşti de două ori.
Paloarea umbrei migratoare
Spuneai că vine de la mori.
Odihna ta, în versul strâns
Ca moartea ocrotind pe crişti
În ochii  părăsiţi de plâns
Şi de părerea că exişti.

II
Se va-ntâmpla tărziu un foc
Pe care apele-l vor stinge-n
Neliniştea aestui loc,
Şi vom pluti printre funingeni,
Şi nici atunci nu ne vom pierde,
Străini cum ne-am născut, şi orbi,
Vom sta închişi în iarna verde
Cu nervii asurziţi de corbi.

III
Printre răniţi suferitori
Vânaţi de vrednicii lor sorţi,
Te uiţi la clipe ca la nori
Şi ca la duhul celor morţi.
În cerul lacrimei răsfrânt
Crezi ca soldatul fără za.
Dacă te plângi că eşti pământ,
Ţie pământ ţi se va da.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975


  

    
Tweet

    
Share








  

Zile mari de vară
Ţărmul prelungeşte
Cortul lor de-atâtea ori senin.

Pe nisip, amară
Umbra unui peşte zburător –
Iluzie de chin.

Valuri vin, şi nouri
Ies din casa mării
Amintind corăbii care-au fost.

Una cu nisipul,
Noi gândim profilul lent imaginat
Şi fără rost.

Răsăritul, pârgul răcoros
Ridică soarelui
Din ce în ce mai mic.

Bărcile par fixe-n ancore de piatră,
Duse prea departe
În nimic.

Câteodată pacea
E atât de dulce,
Câteodată în amiezi aştept

Să apară vântul 
Ca un om albastru,
Transparent, cu mâinile pe piept.

Dar se înmulţeşte
Şerpuind în scurte tresăriri
Căldura de nisip.

Bronz de coif,
De platoşă, de scuturi,
Ne înstrăinează vechiul chip.

Plajele sunt linse,
Animalul mării
Parc-ar fi rănit şi muritor,

Se jeleşte, vine
Până-n preajma noastră,
Lăcrămează, cere ajutor.

Zile mari de vară
Seri în nemişcare
Pierd pe drum un timp de împrumut.

Nopţile sunt parcă
O surpare neagră
De lumină arsă în trecut.

Din volumul "Pasteluri", 1974


  

    
Tweet

    
Share








  

Copil să fii, să te gîndeşti
închis în lumea celor mari.
Copil să fii, sfios să treci
Şi să asculţi cuvinte.

Să bată vîntul pentru toţi,
Dar pentru tine el să-nsemne altceva,
Să simţi că eşti nemuritor.

Să fii curat şi să te-ascunzi
De vina celorlalţi,
De nori să-ţi fie milă,
Şi de schimbarea lor
De care nu sunt vinovaţi.

Din volumul "Pasteluri", 1974


  

    
Tweet

    
Share








  

Şi poezia e un somn
Din care nu te mai trezeşti

Cu ochii largi deschişi sub mări,
Visînd la spasmele lumeşti,

Cu perle pleoapele plîngînd
Sărate buzele albeşti,

Nefericit, înspăimîntat
Printre comori piratereşti,

Păreri de rău că nu-nţelegi
Mişcarea gurilor de peşti,

În calmul monştrilor sorbit,
Măcar astfel să te fereşti,

Fără să fii de tot primit,
Nici înecat, nici viu nu eşti,

Să poţi trînti o poartă grea,
Să tragi perdele la fereşti,

Şi poezia e un somn
Din care nu te mai trezeşti.

Din volumul "Răsad de spini", 1973


  

    
Tweet

    
Share








  

Sunt tristă, dar de tine niciodată.
Fug animalele speriate de minuni
La care nu mai ştim să ne gândim,
Miercuri şi marţi, vineri şi luni.

Săraci în zile, cine ştie, trecem
Legaţi la gît de lungi copilării
Ninşi de puterea sfintelor petreceri
A nu fi, a te naşte, a iubi.

Ce-mi dai, să nu mor azi, să mai rezist?
Leac pentru îngeri, cântecul meu trist.


  

    
Tweet

    
Share








  

Mişcat să fie aerul ca-n moară,
Grămezi de fructe, toamna mea cu tine,
S-avem în faţa ochilor coline
Să fiu bolnavă şi să nu mă doară.

Roua în roiuri cadă peste stepe,
Mirosul ierbii să trezească sete,
Să se adune cai de-un an în cete
Oprind în mers căruţele cu iepe.

Aceloraşi tristeţi să ţinem parte,
Să nu ne-ndure dulcea lumii moarte
De sufletul meu rupt în două soarte.

Să rezistăm umbriţi de-aceeaşi carte
Când a nu fi, şi a fi mereu departe,
Acelaşi chip le este dat să  poarte.

Din volumul "Sala nervilor", 1971


  

    
Tweet

    
Share