Ascultă cântecul molcum
Ce plânge doar ca să îi placă:
Discret și fără de bulboacă
Pârâu pe mușchi, pe lângă drum.
Ăst glas l-ai știut (ți-a fost și drag?)
Dar azi de-un văl e-acoperit,
Ca văduva păianjenit
Și mândru tot ca ea-n vileag;
În cuta lui tăinuitoare
De-al toamnei vânt des fremătată
Miratei inimi îi arată
Tot adevărul, ca pe-un soare.
Și spune, glasul cunoscut,
Că viața-ntreagă-i bunătate.
Că ura, pizma, toate, toate
Dispar când moartea a-nceput.
Vorbește încă despre glorie
Și de smerenia necesară,
De nunta de-aur spune iară,
De pacea fără de victorie.
Primește glasul ce persistă
Cu inocentu-epitalam,
Că nu există alt balsam
Să-ți legene inima tristă.
E greu, dar este trecător
Să suferi fără de mânie.
Și-n etică ce armonie!…
Și cântul povățuitor…
În românește de Mihai Rădulescu
|
