Vai..., dacă aș putea să-mi uit vreodată de viață...?
De tinerețea asta fără sfârșit, buiacă
De frunzișul ei sunător ca o dimineață
Și toate păsările din mine să tacă...
N-aș mai juca, n-aș mai râde luminii
Cu bucurie și dulce și amară,
Sânii fetelor grei ca ciorchinii
Nu i-aș mai culege în fiece seară.
Aș iubi ca sălciile și ca apele,
Viața mea ar fi somn adânc de buruiană,
Visul nu mi-ar mai fereca pleoapele,
Dorul meu ar fi smerit ca o strană...!
„Stihuri pentru Draga”
Din antologia „Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|
