 |
|
|
|
Ca floarea prinsă-n rocă - PerpessiciusIubirea noastră, Fatma, se sufocă
În bănuieli prea multe și prea grave,
Asemeni florilor ce prinse-n rocă
Au flori frumoase, rădăcini bolnave.
De ce nu vrei dar, Fatma, s-o desprindem
Din pietrele ce-o fac nesănătoasă
Și răsădind-o-n brazdă-apoi s-o prindem.
Nestânjenit să crească — mai frumoasă?
Vutcani, octombrie 1917
Din volumul „Itinerar sentimental”, 1932
|