Fii bucuros, iubite, în iarba mătăsoasă ;
Parfumul primăverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lunca-i înflorită și cântă și-i frumoasă.
Fii bucuros, iubitul meu !
Aduc în dar iubirii întregu-mi suflet ; vină
Să simți mireasma dulce pe-ngustele cărări.
În falnica pădure, în ștearsa ei lumină,
Ce dulce-i împreună să rătăcim în zări.
E-atât de plin de farmec să mergi visând pe maluri,
Să mângâi clopoțeii de alb mărgăritar,
Să vezi cum, capricioase, vin valuri după valuri
Cu sârg țesându-și parcă, în jur, desenul clar.
Vom bea tot duhul molcolm al lui april, cu sete,
În inimă, sfârșeala să intre picurând ;
Apoi lăsa-vom ziua s-adoarmă pe-ndelete,
Ca să simțim iubirea asupra-ne veghind.
Fii bucuros, iubite, în iarba mătăsoasă ;
Balsamul primăverii se simte tot mai greu ;
Vezi, lumea înflorește și cântă și-i frumoasă,
Fii bucuros, iubitul meu !
|
