Am rămas - V. Copilu Cheatră

Vara se făcea tot mai subţire
Sub coborârea ta din strălucire
Şi ai plecat cu inima plină
De curcubeie şi lumină.
Eu încerc să mă mint, să-mi arăt
Că n-ai privit nici o clipă-ndărăt.
Am rămas să te caut, să te caut
Trist argonaut, trist argonaut
Printre coşmaruri şi vise
Ca-ntro-o carte cu coperţile închise.

Din „Constelaţia Iuliei”