Zile de durere (fragment) (de Panait Cerna)
Dreptate! Ochii plânși cer să te vadă.
De ce ne uiți? Nu mai trăiești tu zână?...
Temutul Zeus căzu a vremii pradă
Și fulgeru-i se stinse în țărână;
A Venerii făptură de zăpadă
Încet, încet, s-afundă în ruină...
Apună toți!... Tu, nu lăsa să cadă
Din mâna-ți rece cumpăna divină.
Iar de-i pieri sub pietre, ca profeții,
De dincolo de negrul țărm al vieții,
Înalță spada ta, nestrămutat.
Dispară-o lume, tron de tron să ardă;
Dar nici o lacrimă să nu se piardă
Din plânsul și din sângele vărsat!
Convorbiri literare, XLI, nr 9, septembrie 1907
Dreptate! Ochii plânși cer să te vadă.
De ce ne uiți? Nu mai trăiești tu zână?...
Temutul Zeus căzu a vremii pradă
Și fulgeru-i se stinse în țărână;
A Venerii făptură de zăpadă
Încet, încet, s-afundă în ruină...
Apună toți!... Tu, nu lăsa să cadă
Din mâna-ți rece cumpăna divină.
Iar de-i pieri sub pietre, ca profeții,
De dincolo de negrul țărm al vieții,
Înalță spada ta, nestrămutat.
Dispară-o lume, tron de tron să ardă;
Dar nici o lacrimă să nu se piardă
Din plânsul și din sângele vărsat!
Convorbiri literare, XLI, nr 9, septembrie 1907