Scara
(de Mircea Ciobanu)
Atunci se va vedea și nici atunci.
La capete, măsurii repetate
i s-au pierdut și ros atâtea dungi –
ori spațiul a-nceput să se dilate?
Se-amână moartea, loc necucerit.
Cu pas mai scurt împarți un drum de seară.
Din ce s-a luat, un rest descoperit
se-adaugă la număr, din afară.
Atunci și nici atunci! Căci vin porunci
de secetă, și umbra care-nșeală
e-a scărilor cu oasele mai lungi
și-a lucrurilor puse la-ndoială.
Din volumul „Patimile”, 1968
(de Mircea Ciobanu)
Atunci se va vedea și nici atunci.
La capete, măsurii repetate
i s-au pierdut și ros atâtea dungi –
ori spațiul a-nceput să se dilate?
Se-amână moartea, loc necucerit.
Cu pas mai scurt împarți un drum de seară.
Din ce s-a luat, un rest descoperit
se-adaugă la număr, din afară.
Atunci și nici atunci! Căci vin porunci
de secetă, și umbra care-nșeală
e-a scărilor cu oasele mai lungi
și-a lucrurilor puse la-ndoială.
Din volumul „Patimile”, 1968