Dor
(de Aurel Rău)
Mi-e dor să se legene talia ta,
Ca o iarbă naltă din nou lângă mine.
Mi-e dor să te-ntorci, când te voi striga,
Printre arbori mari și amurguri line.
Mi-e dor, pe un drum de pământ, cu ploi,
Când îți vorbesc, să-mi aleg cuvintele
în aşteptarea surdă ca-n amândoi
Să-şi îndure ora sfintele
Pogorâri de ramuri care se-ntrețes
În timp ce luna simpatică străbate.
Mi-e dor să fie mult vânt, mult șes,
Și printr-un abur, peste-o singurătate
Să treacă trenurile fără noi,
și răscrucile drumurilor inoperante...
Şi îți aminteşti ? Pentru paşii tăi goi
Eu să tot despart nişte plante...
Antologia poeziei simboliste româneşti
(de Aurel Rău)
Mi-e dor să se legene talia ta,
Ca o iarbă naltă din nou lângă mine.
Mi-e dor să te-ntorci, când te voi striga,
Printre arbori mari și amurguri line.
Mi-e dor, pe un drum de pământ, cu ploi,
Când îți vorbesc, să-mi aleg cuvintele
în aşteptarea surdă ca-n amândoi
Să-şi îndure ora sfintele
Pogorâri de ramuri care se-ntrețes
În timp ce luna simpatică străbate.
Mi-e dor să fie mult vânt, mult șes,
Și printr-un abur, peste-o singurătate
Să treacă trenurile fără noi,
și răscrucile drumurilor inoperante...
Şi îți aminteşti ? Pentru paşii tăi goi
Eu să tot despart nişte plante...
Antologia poeziei simboliste româneşti