Reverie
(de Ion Bănuță)
Toamna mi-a bătut în ușă
într-o noapte solitară,
și văzduhul din pădure
îl găsii cu frunza rară.
Întâlnii ciocănitoarea ;
își bătea de codru ciocul
și, zburând din zare-n zare,
parcă-și încerca norocul.
Ciocul ascuțit, de fildeș,
codru-l face să răsune.
Numai veverița-n grabă
strânge slavă și alune.
Prins de liniștea pădurii,
mă-mbătai de cer în sară,
și spre frumusețea lunii
înălțai, de-argint, o scară.
Din volumul " În pervazul larg al serii "
(de Ion Bănuță)
Toamna mi-a bătut în ușă
într-o noapte solitară,
și văzduhul din pădure
îl găsii cu frunza rară.
Întâlnii ciocănitoarea ;
își bătea de codru ciocul
și, zburând din zare-n zare,
parcă-și încerca norocul.
Ciocul ascuțit, de fildeș,
codru-l face să răsune.
Numai veverița-n grabă
strânge slavă și alune.
Prins de liniștea pădurii,
mă-mbătai de cer în sară,
și spre frumusețea lunii
înălțai, de-argint, o scară.
Din volumul " În pervazul larg al serii "