Cititorule, cine ești tu …
(de Rabindranath Tagore)
cititorule, cine ești tu oare
care-mi citești poemele acestea
şi după o sută de ani?
nu-ți pot trimite nici o singură floare
din belșugul acestei primăveri
nici un singur licăr de aur
din norii de-acolo, împurpurați de lumini ...
deschide-ți larg ușile și privește afară !
din propria ta grădină în floare
culege-ți doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o sută de ani mai’nainte.
și-n bucuria inimii tale să simți
bucuria vie care-ntr-o primăvară
cu zori diafani
a cântat și vocea ei veselă
și-a rostogolit-o și peste o sută de ani.
Traducere de George Dan
(de Rabindranath Tagore)
cititorule, cine ești tu oare
care-mi citești poemele acestea
şi după o sută de ani?
nu-ți pot trimite nici o singură floare
din belșugul acestei primăveri
nici un singur licăr de aur
din norii de-acolo, împurpurați de lumini ...
deschide-ți larg ușile și privește afară !
din propria ta grădină în floare
culege-ți doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o sută de ani mai’nainte.
și-n bucuria inimii tale să simți
bucuria vie care-ntr-o primăvară
cu zori diafani
a cântat și vocea ei veselă
și-a rostogolit-o și peste o sută de ani.
Traducere de George Dan