Cântece
(de Eugen Ciuchi)
I
Ce cântec dulce, plin de farmec,
Creştea din murmurul de foi,
Când fericit, o, tei, cu dânsa
Din geamuri v-ascultam pe voi !
Şi cât de trist se-nalţă astăzi
Din frunza voastră tremurată !...
Același cântec mai cânta-veți
În toată viața-mi înc-o dată ?
II
Tot mai fermecător s-arată
Azi chipul tău în mintea mea,
Cum, noaptea când e-ntunecată,
Mai luminoasă pare-o stea.
Și cum mai strălucit răsare
Norocul vremii din trecut,
Îmi sfâșii inima când cuget
Că poate veşnic te-am pierdut!
Sămănătorul, anul III, nr. 31, 1 august 1904
(de Eugen Ciuchi)
I
Ce cântec dulce, plin de farmec,
Creştea din murmurul de foi,
Când fericit, o, tei, cu dânsa
Din geamuri v-ascultam pe voi !
Şi cât de trist se-nalţă astăzi
Din frunza voastră tremurată !...
Același cântec mai cânta-veți
În toată viața-mi înc-o dată ?
II
Tot mai fermecător s-arată
Azi chipul tău în mintea mea,
Cum, noaptea când e-ntunecată,
Mai luminoasă pare-o stea.
Și cum mai strălucit răsare
Norocul vremii din trecut,
Îmi sfâșii inima când cuget
Că poate veşnic te-am pierdut!
Sămănătorul, anul III, nr. 31, 1 august 1904