XII
(de Dan Botta)
De-ai fi o Basilisă bizantină,
Și la genunchii tăi de-ar fi să vin,
Te-aș preamări cu numele divin,
Și nimeni nu mi-ar face nici o vină.
Divin sărutul, gura ta divină,
Și sânii, unduiosul lan de crin,
Și coapsa, și genunchiul tău divin,
Și coama ta de vis, hiacintină.
Divini sunt ochii, palizi și adânci:
Un braț de mare verde printre stânci,
Și tot ce faci divin e, Basilisă...
O, scaldă-mă în recile-ți scântei,
Ca stăbătând prin zarea larg deschisă,
În flăcări să-mi iau locul printre zei.
Din antologia „Acești mari poeți mici
alcătuită de Mihai Rădulescu
(de Dan Botta)
De-ai fi o Basilisă bizantină,
Și la genunchii tăi de-ar fi să vin,
Te-aș preamări cu numele divin,
Și nimeni nu mi-ar face nici o vină.
Divin sărutul, gura ta divină,
Și sânii, unduiosul lan de crin,
Și coapsa, și genunchiul tău divin,
Și coama ta de vis, hiacintină.
Divini sunt ochii, palizi și adânci:
Un braț de mare verde printre stânci,
Și tot ce faci divin e, Basilisă...
O, scaldă-mă în recile-ți scântei,
Ca stăbătând prin zarea larg deschisă,
În flăcări să-mi iau locul printre zei.
Din antologia „Acești mari poeți mici
alcătuită de Mihai Rădulescu