Captivul
(de Alexandr Sergheevici Pușkin)
În temnița umeda zac zăvorît.
Un șoim, în robie de mic, amărît,
Tovarăș al meu, ciugulește-un hartan
De carne, bătînd din aripi lîngă geam.
Se-opreste, și capul spre geam întorcînd
El parcă ghicește ascunsul meu gînd.
Din ochi mă îndeamnă țipînd, ca și cum
mi-ar spune: „E vremea să mergem la drum!
Și tu ca și mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munții cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vîntul... și eu!”
1822
Traducere de Igor Crețu
(de Alexandr Sergheevici Pușkin)
În temnița umeda zac zăvorît.
Un șoim, în robie de mic, amărît,
Tovarăș al meu, ciugulește-un hartan
De carne, bătînd din aripi lîngă geam.
Se-opreste, și capul spre geam întorcînd
El parcă ghicește ascunsul meu gînd.
Din ochi mă îndeamnă țipînd, ca și cum
mi-ar spune: „E vremea să mergem la drum!
Și tu ca și mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munții cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vîntul... și eu!”
1822
Traducere de Igor Crețu