Cer trist
(de Nicolaus Lenau)
Pe chipul bolții, ca un gând se-abate
Un nor, greoaia umbră clătinând;
Ca sufletul bolnav ce-n pat se zbate
O tufă-și joacă brațele în vânt.
Văzduhul glasul trist și surd și-ncearcă
Pleoapa neagră uneori clipind,
Cum ochi clipesc, ce vor să plângă, parcă,
Și de sub gene picuri ies, sclipind.
Prin pustă, ceața-și pune lăicerul
Și reci fiori din smârc s-au ridicat...
Gândind la jalea lui, până și cerul
Din mână parcă soarele-a scăpat.
În românește de Lazăr Iliescu
(de Nicolaus Lenau)
Pe chipul bolții, ca un gând se-abate
Un nor, greoaia umbră clătinând;
Ca sufletul bolnav ce-n pat se zbate
O tufă-și joacă brațele în vânt.
Văzduhul glasul trist și surd și-ncearcă
Pleoapa neagră uneori clipind,
Cum ochi clipesc, ce vor să plângă, parcă,
Și de sub gene picuri ies, sclipind.
Prin pustă, ceața-și pune lăicerul
Și reci fiori din smârc s-au ridicat...
Gândind la jalea lui, până și cerul
Din mână parcă soarele-a scăpat.
În românește de Lazăr Iliescu