Ții minte-ntâia ploaie?
(de Magda Isanos)
Ții minte-ntâia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
imnul vieței și-n zarea foșnind,
verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.
Și noi stăteam ca pomii în picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai șoptit, nu moare...”
Și plantele creșteau, ne făceau semne,
ca niște mâini, ca umbre nempăcate,
se străduiau spre viață să ne-ndemne
și iar cădeau în deznădejde toate.
Cules din „Poezia română modernă de la G. Bacovia la
Emil Botta”, alcătuită de Nicolae Manolescu,
Editura pentru Literatură, București, 1968
(de Magda Isanos)
Ții minte-ntâia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
imnul vieței și-n zarea foșnind,
verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.
Și noi stăteam ca pomii în picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai șoptit, nu moare...”
Și plantele creșteau, ne făceau semne,
ca niște mâini, ca umbre nempăcate,
se străduiau spre viață să ne-ndemne
și iar cădeau în deznădejde toate.
Cules din „Poezia română modernă de la G. Bacovia la
Emil Botta”, alcătuită de Nicolae Manolescu,
Editura pentru Literatură, București, 1968