În grădină
(de George Bacovia)
Scârțâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrâne, pe streșini de lemn,
Și frunzele cad ca un sinistru semn
În liniștea grădinii adormite.
O palidă fată cu gesturi grăbite
Așteaptă pe noul amor...
Pe când, discordant și înfiorător,
Scârțâie toamna din crengi ostenite.
Noua revistă română, București, vol XVI, nr 13, 26 oct – 2 noiembrie 1914, p 183 (fără titlu, în continuarea poeziei
Nervi de toamnă)
Din volumul „Plumb”, 1916
(de George Bacovia)
Scârțâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrâne, pe streșini de lemn,
Și frunzele cad ca un sinistru semn
În liniștea grădinii adormite.
O palidă fată cu gesturi grăbite
Așteaptă pe noul amor...
Pe când, discordant și înfiorător,
Scârțâie toamna din crengi ostenite.
Noua revistă română, București, vol XVI, nr 13, 26 oct – 2 noiembrie 1914, p 183 (fără titlu, în continuarea poeziei
Nervi de toamnă)
Din volumul „Plumb”, 1916