Motto
(de Geo Bogza)
Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece degete
în loc de o sută, sau mai bine unul singur, putând
să se prefacă în fulger,
că trebuia să calc pe pământ în loc să zbor, sau mai bine
să mă aflu într-o mie de locuri deodată,
totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbat și femeie,
pe care eu aș fi vrut-o altfel, suprapământească,
o întâmplare fantastică, la care să ia parte oceanele, și
nebuloasele, cu toată întinderea și profunzimea lor,
deznădăjduit eram și plin de o cruntă revoltă împotriva
mizerei condiții umane,
visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă
în scrum sărmanele noastre ființe nedesăvârșite și
vulnerabile,
tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi de destinul
biologic al lumii.
Fragment din „Cântec de revoltă, de dragoste și moarte”, 1930
(de Geo Bogza)
Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece degete
în loc de o sută, sau mai bine unul singur, putând
să se prefacă în fulger,
că trebuia să calc pe pământ în loc să zbor, sau mai bine
să mă aflu într-o mie de locuri deodată,
totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbat și femeie,
pe care eu aș fi vrut-o altfel, suprapământească,
o întâmplare fantastică, la care să ia parte oceanele, și
nebuloasele, cu toată întinderea și profunzimea lor,
deznădăjduit eram și plin de o cruntă revoltă împotriva
mizerei condiții umane,
visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă
în scrum sărmanele noastre ființe nedesăvârșite și
vulnerabile,
tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi de destinul
biologic al lumii.
Fragment din „Cântec de revoltă, de dragoste și moarte”, 1930