Învățătorul - poem în proză
(de Oscar Wilde)
Acum, când întunericul acoperi pământul, Iosif din Arimathea, aprinzându-și o faclă din lemn de pin, coborî din deal la vale. Deoarece avea treabă la el acasă.
Și văzu un tânăr gol și scăldat în lacrimi, îngenunchiind pe stâncile de cremene din Valea Plângerii. Păru-i era de culoarea mierii, iar trupul său era ca o floare albă, dar își rănise corpul cu spini și își acoperise părul cu cenușă.
Iar acela care era foarte bogat îi spuse tânărului care sta gol și plângea, 'Nu mă miră că îți este durerea atât de mare, pentru că neîndoielnic a fost un om drept'.
Și tânărul îi răspunse, 'Nu pentru el plâng, ci pentru mine însumi; și eu am preschimbat apa în vin și am tămăduit pe leproși și am dat vedere orbilor. Am umblat pe ape, iar din sălășluitorii din morminte am izgonit dracii, am hrănit înfometații din pustie unde nu exista hrană, și i-am trezit pe morți din casele lor înguste, și la cererea mea, și înaintea unei mari mulțimi de oameni, un smochin nerodnic s-a vestejit. Toate lucrurile pe care le-a săvârșit acest bărbat le-am săvârșit și eu. Și totuși, pe mine nu m-au răstignit.
În românește de Mihai Rădulescu
(de Oscar Wilde)
Acum, când întunericul acoperi pământul, Iosif din Arimathea, aprinzându-și o faclă din lemn de pin, coborî din deal la vale. Deoarece avea treabă la el acasă.
Și văzu un tânăr gol și scăldat în lacrimi, îngenunchiind pe stâncile de cremene din Valea Plângerii. Păru-i era de culoarea mierii, iar trupul său era ca o floare albă, dar își rănise corpul cu spini și își acoperise părul cu cenușă.
Iar acela care era foarte bogat îi spuse tânărului care sta gol și plângea, 'Nu mă miră că îți este durerea atât de mare, pentru că neîndoielnic a fost un om drept'.
Și tânărul îi răspunse, 'Nu pentru el plâng, ci pentru mine însumi; și eu am preschimbat apa în vin și am tămăduit pe leproși și am dat vedere orbilor. Am umblat pe ape, iar din sălășluitorii din morminte am izgonit dracii, am hrănit înfometații din pustie unde nu exista hrană, și i-am trezit pe morți din casele lor înguste, și la cererea mea, și înaintea unei mari mulțimi de oameni, un smochin nerodnic s-a vestejit. Toate lucrurile pe care le-a săvârșit acest bărbat le-am săvârșit și eu. Și totuși, pe mine nu m-au răstignit.
În românește de Mihai Rădulescu