La moartea unui viteaz
(de Ion Borcia)
În țară nu mai contenește plânsul.
E mort biruitorul în războaie !
Stejar pe care cerul îl indoaie,
E singur mai puternic decât dânsul.
Și-n toată ţara prins-au să vuiască
A jale clopotele la biserici,
Când se porniră şi mireni și clerici
Să-i dea cu toții cinstea cea obştească.
Să-şi poată trage brazda-n pace plugul,
Făcut-a armă coasa și toporul !
Spre veșnica odihnă acum poporul
Cu jale mută-i însoțea coșciugul.
Porneşte-ncet alaiul de-ngropare...
Și paşii grei dau vuiet surd în cale
Răsună zuruitul trist de zale
Ca o străveche pentru morți cântare
………………..
Se pleac-acum spre culmi bătrânul soare
Veșmânt cernit s-aşterne peste țară
E mort ! Dar din mormânt va să răsară
Viteazul suflet care-n veci nu moare !
Sămănătorul, anul IV, nr. 5, 30 ianuarie 1905
Poeți de la Sămănătorul
(de Ion Borcia)
În țară nu mai contenește plânsul.
E mort biruitorul în războaie !
Stejar pe care cerul îl indoaie,
E singur mai puternic decât dânsul.
Și-n toată ţara prins-au să vuiască
A jale clopotele la biserici,
Când se porniră şi mireni și clerici
Să-i dea cu toții cinstea cea obştească.
Să-şi poată trage brazda-n pace plugul,
Făcut-a armă coasa și toporul !
Spre veșnica odihnă acum poporul
Cu jale mută-i însoțea coșciugul.
Porneşte-ncet alaiul de-ngropare...
Și paşii grei dau vuiet surd în cale
Răsună zuruitul trist de zale
Ca o străveche pentru morți cântare
………………..
Se pleac-acum spre culmi bătrânul soare
Veșmânt cernit s-aşterne peste țară
E mort ! Dar din mormânt va să răsară
Viteazul suflet care-n veci nu moare !
Sămănătorul, anul IV, nr. 5, 30 ianuarie 1905
Poeți de la Sămănătorul