Sonet
(de Ștefan Braborescu)
Adesea, nume scumpe, ce-atât am îndrăgit,
Rămân de veci închise în inima tăcută
Mister, care urzeşte, din clipa abătută,
Un vis stropit cu lacrimi, un basm nefericit !
Sunt firi, de crezi că para iubirii n-au simțit
Dar urmăriți mai bine privirea-le pierdută,
Și-atunci ghici-veți taina : in inima lor mută,
Păstrează, cu credinţă, un nume scump, iubit!
Când vine, însă, moartea, și bate-ncet la poartă,
Din inima lor tristă, ce tu credeai că-i moartă,
Un nume de femeie se-nalţă către cer …
Femeie dulce, sfântă, de nimeni cunoscută !
De veci îngheață însă al morţii aspru ger
Și nume, și iubire, și inimă tăcută…
Sămănătorul, anul VII, nr. 32, 3 august 1908
(de Ștefan Braborescu)
Adesea, nume scumpe, ce-atât am îndrăgit,
Rămân de veci închise în inima tăcută
Mister, care urzeşte, din clipa abătută,
Un vis stropit cu lacrimi, un basm nefericit !
Sunt firi, de crezi că para iubirii n-au simțit
Dar urmăriți mai bine privirea-le pierdută,
Și-atunci ghici-veți taina : in inima lor mută,
Păstrează, cu credinţă, un nume scump, iubit!
Când vine, însă, moartea, și bate-ncet la poartă,
Din inima lor tristă, ce tu credeai că-i moartă,
Un nume de femeie se-nalţă către cer …
Femeie dulce, sfântă, de nimeni cunoscută !
De veci îngheață însă al morţii aspru ger
Și nume, și iubire, și inimă tăcută…
Sămănătorul, anul VII, nr. 32, 3 august 1908