Alarmă falsă
(de Boris Pasternak)
În zori harababură,
Ciubere și covete,
Și jilave apusuri,
Seri ude ciuciulete.
Și lacrimi înghițite-n
Suspine de-nnoptare.
Locomotiva cheamă
La versta nu știu care.
Și iar amurguri sparte,
În curtea cu minuni
Septembrie împarte
Știute stricăciuni.
Și-n liniștea tomnoasă,
Așa ca un delir,
De peste râu se lasă,
Un glas de cimitir.
Cu văduva ce plânge
Mă simt de un temei,
De parcă-ntregu-mi sânge
Ar trece-n glasul ei.
Din tindă văd, prin umbră
De geam, an nou s-arată
Cu clipa cea din urmă
Într-una amânată.
Croindu-și drum din partea
De sus, dinspre coline,
Prin groaza frunzei, moartea
Se uită fix la mine.
1941
Din „Trenuri timpurii” (1936-1944)
Traducere de Marin Sorescu
(de Boris Pasternak)
În zori harababură,
Ciubere și covete,
Și jilave apusuri,
Seri ude ciuciulete.
Și lacrimi înghițite-n
Suspine de-nnoptare.
Locomotiva cheamă
La versta nu știu care.
Și iar amurguri sparte,
În curtea cu minuni
Septembrie împarte
Știute stricăciuni.
Și-n liniștea tomnoasă,
Așa ca un delir,
De peste râu se lasă,
Un glas de cimitir.
Cu văduva ce plânge
Mă simt de un temei,
De parcă-ntregu-mi sânge
Ar trece-n glasul ei.
Din tindă văd, prin umbră
De geam, an nou s-arată
Cu clipa cea din urmă
Într-una amânată.
Croindu-și drum din partea
De sus, dinspre coline,
Prin groaza frunzei, moartea
Se uită fix la mine.
1941
Din „Trenuri timpurii” (1936-1944)
Traducere de Marin Sorescu