Iepuraș de Paște
(de Adrian Maniu)
Fetița – cu ochi mai albaștri în obrazul pal –
Șopteste: e frumos afară ca-n poveste...
Privește din fereastra de spital
La primavara – care a venit ca boala fără veste.
Zarzărul, alb ca un nor, zumzește de albine.
Un laicer de soare s-a suit în pat.
Dulce sufletul - vrea să pornească spre mai bine
Prin serile în care – cel mort pentru toți – e serbat.
Convalescenta cu părul pe plapumă risipit
s-a împăcat cu gândul: “de piept am să mor”.
Și inima se grăbește în pieptul abia mijit.
După ce duhovnicul care a fost chemat,
bătrân blajin, i-a povestit încetișor
despre cel chinuit, sacrificat,
ucis pentru mântuitoare viața tuturor,
intră sora, aducând în poale
ca o jucărie vie – un iepuraș, cu codița cât un degetar
și ochi de jidan – “E de la Bacteriologie, dar
poți să te joci cu el până mâine, când îl vom injecta cu boale”
Li se dau toate suferințele omenești – mereu,
pentru ca să găsească la toți suferinzii scăpare.
Fetița întrebă: “E pentru mântuirea noastră, jertfit ca fiul lui Dumnezeu?”
Sora-i zice: “Nu vorbi păcat atât de mare”
În hohot de clopote, zarzărul se scutură în sfințit.
Un nor ca o năframă, pe fața cerului, șterge o stea tristă.
Fetița a trecut la alt gând, zâmbind ostenit,
încercând să facă iepurași, înnodând o batistă.
(de Adrian Maniu)
Fetița – cu ochi mai albaștri în obrazul pal –
Șopteste: e frumos afară ca-n poveste...
Privește din fereastra de spital
La primavara – care a venit ca boala fără veste.
Zarzărul, alb ca un nor, zumzește de albine.
Un laicer de soare s-a suit în pat.
Dulce sufletul - vrea să pornească spre mai bine
Prin serile în care – cel mort pentru toți – e serbat.
Convalescenta cu părul pe plapumă risipit
s-a împăcat cu gândul: “de piept am să mor”.
Și inima se grăbește în pieptul abia mijit.
După ce duhovnicul care a fost chemat,
bătrân blajin, i-a povestit încetișor
despre cel chinuit, sacrificat,
ucis pentru mântuitoare viața tuturor,
intră sora, aducând în poale
ca o jucărie vie – un iepuraș, cu codița cât un degetar
și ochi de jidan – “E de la Bacteriologie, dar
poți să te joci cu el până mâine, când îl vom injecta cu boale”
Li se dau toate suferințele omenești – mereu,
pentru ca să găsească la toți suferinzii scăpare.
Fetița întrebă: “E pentru mântuirea noastră, jertfit ca fiul lui Dumnezeu?”
Sora-i zice: “Nu vorbi păcat atât de mare”
În hohot de clopote, zarzărul se scutură în sfințit.
Un nor ca o năframă, pe fața cerului, șterge o stea tristă.
Fetița a trecut la alt gând, zâmbind ostenit,
încercând să facă iepurași, înnodând o batistă.