Mama vrea să cânt…
(de Virgil Maxim)
(o nălucire din mintea mea)
Ce să-ți cânt, mamă, ce să-ți cânt?!...
Pe unde-am fost eu lumea nu cântă!
Ci numai tremură sub bici,
plânge și priveghează
și scuipă sânge...
Ce să-ți cânt?!...
Te uiți la mine, mamă,
ca la o arătare străină și bolnavă…
Nu sunt stafie!
Sunt om, mamă!
Mi-e foame și mie!
Dar, mai ales mi-i sete!
O, nu de apă!
De viață, mamă,
de viață-adevărată!
Fără ziduri…, fără lanțuri...,
fără paznici la poartă…,
fără Satan, în gânduri, de gardă...
O, mamă,
va veni o zi când nu vei mai plânge!
Și-atunci fiul tău o să cânte,
Să cânte și luminii, și ție,
Să cânte de bucurie
Cântec de mărire,
cum a cântat lui Dumnezeu,
David,
din psaltire!...
Din antologia „Acești mari poeți mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeți după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan și publicată de Mihai Rădulescu
(de Virgil Maxim)
(o nălucire din mintea mea)
Ce să-ți cânt, mamă, ce să-ți cânt?!...
Pe unde-am fost eu lumea nu cântă!
Ci numai tremură sub bici,
plânge și priveghează
și scuipă sânge...
Ce să-ți cânt?!...
Te uiți la mine, mamă,
ca la o arătare străină și bolnavă…
Nu sunt stafie!
Sunt om, mamă!
Mi-e foame și mie!
Dar, mai ales mi-i sete!
O, nu de apă!
De viață, mamă,
de viață-adevărată!
Fără ziduri…, fără lanțuri...,
fără paznici la poartă…,
fără Satan, în gânduri, de gardă...
O, mamă,
va veni o zi când nu vei mai plânge!
Și-atunci fiul tău o să cânte,
Să cânte și luminii, și ție,
Să cânte de bucurie
Cântec de mărire,
cum a cântat lui Dumnezeu,
David,
din psaltire!...
Din antologia „Acești mari poeți mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeți după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan și publicată de Mihai Rădulescu