Închinare
(de Virgil Maxim)
Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeți,
cum plânge la Iordan o desfrânată...
Voi, care sufletul în două frângeți
și-amiază vă e mintea luminată...
Pe voi, călugări mari și mici și șterși
de veacul rău, de ochii mei prea slabi,
pe tine, cin sfințit, ca să reverși
din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi...
În fața voastră, când vă scriu, mă-nchin,
în fața voastră, când vă cânt, mă rog,
voi, mâna Domnului muiată-n crin
și Veșniciilor, aici, zălog...
În fața voastră în genunchi mă plec
și la picioare gândul vi-l depun...
Nu semne-aștept la cele ce vă spun,
ci pe Iisus să-mi dați, să-L am întreg!...
Din antologia „Acești mari poeți mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeți după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan și publicată de Mihai Rădulescu
(de Virgil Maxim)
Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeți,
cum plânge la Iordan o desfrânată...
Voi, care sufletul în două frângeți
și-amiază vă e mintea luminată...
Pe voi, călugări mari și mici și șterși
de veacul rău, de ochii mei prea slabi,
pe tine, cin sfințit, ca să reverși
din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi...
În fața voastră, când vă scriu, mă-nchin,
în fața voastră, când vă cânt, mă rog,
voi, mâna Domnului muiată-n crin
și Veșniciilor, aici, zălog...
În fața voastră în genunchi mă plec
și la picioare gândul vi-l depun...
Nu semne-aștept la cele ce vă spun,
ci pe Iisus să-mi dați, să-L am întreg!...
Din antologia „Acești mari poeți mici”.
Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeți după gratii”
realizată de Constantin Aurel Dragodan și publicată de Mihai Rădulescu