Măgărușii din Medgidia
(de Dan Deșliu)
Din vechea Medgidie doar voi ați mai rămas,
preaurecheați prieteni, la fel ca altădată,
trăgînd cu nepăsare și cu același pas,
pe coastă sau la vale, cotiga încărcată.
Ce tacticos străbateți covorul de asfalt,
întins peste podeaua secătuitei mlaștini,
unde dospeau noroaie din veacul celălalt,
unde-și aveau țînțarii moșiile de baștini !
Cu ochii melancolici, cu aerul absent
al unor foste glorii, vă îndreptați alene,
spre hornurile ninse de pulberi de ciment,
care veghează poarta cîmpiei dobrogene.
În preajmă adiază un murmur de fîntîni,
ca un suspin din țara de foc, de-odinioară ...
Îl ascultați pe gînduri : niște copii bătrîni,
și înhămați în joacă mai mult la cărioară.
Vă pierdeți printre parcuri și printre blocuri noi,
în zarea dimineții de toamnă timpurie ...
S-o mai găsi vreo slujbă pe-aici și pentru voi ?
Voi, singurii simpatici de vechea Medgidie.
(de Dan Deșliu)
Din vechea Medgidie doar voi ați mai rămas,
preaurecheați prieteni, la fel ca altădată,
trăgînd cu nepăsare și cu același pas,
pe coastă sau la vale, cotiga încărcată.
Ce tacticos străbateți covorul de asfalt,
întins peste podeaua secătuitei mlaștini,
unde dospeau noroaie din veacul celălalt,
unde-și aveau țînțarii moșiile de baștini !
Cu ochii melancolici, cu aerul absent
al unor foste glorii, vă îndreptați alene,
spre hornurile ninse de pulberi de ciment,
care veghează poarta cîmpiei dobrogene.
În preajmă adiază un murmur de fîntîni,
ca un suspin din țara de foc, de-odinioară ...
Îl ascultați pe gînduri : niște copii bătrîni,
și înhămați în joacă mai mult la cărioară.
Vă pierdeți printre parcuri și printre blocuri noi,
în zarea dimineții de toamnă timpurie ...
S-o mai găsi vreo slujbă pe-aici și pentru voi ?
Voi, singurii simpatici de vechea Medgidie.