Nevasta lui Lot
(de Wislawa Szymborska)
Probabil am privit în urmă din curiozitate.
Dar e posibil să fi avut și alte motive.
Am privit în urmă jelindu-mi vasul de argint.
Din neatenție, în timp ce-mi încheiam sandala.
Să nu mai văd ceafa plină de virtuți
a soțului meu, Lot.
Știam că nici de-aș cădea moartă
nu s-ar opri din drum.
Din nesupunerea unui om înjosit.
Cercetînd dacă pe urme îmi călca cineva.
Lovită de tăcere, sperînd că Dumnezeu se răzgîndise.
Cele două fiice ale noastre dispăruseră peste vîrf de deal.
Simțeam cum îmbătrînesc. Distanță.
Rătăceam fără sens. Toropeală.
Am privit în urmă așezîndu-mi desaga pe pămînt.
Am privit în urmă cu teamă, neștiind încotro să pășesc.
În cale mi-au apărut șerpi,
păianjeni, șoareci de cîmp, și pui de vulturi.
Nici buni, nici răi. Pur și simplu orice vietate
se chinuia să răzbată prin panica iscată.
Am privit în urmă devastată.
Rușinată pentru că mă furișam.
Pentru că-mi venea să urlu, să mă-ntorc.
Sau doar pentru rafala de vînt ce mi-a despletit părul
și mi-a-ndepărtat pentru o clipă veșmîntul ce m-acoperea.
I-am simțit privindu-mă de pe zidurile Sodomei,
i-am simțit izbucnind în rîs, o dată și încă o dată.
Am privit în urmă cu mînie.
Savurîndu-le soarta cumplită.
Am privit în urmă pentru toate cele menționate mai sus.
Am privit în urmă fără vreo intenție.
O piatră mi s-a rotit sub talpă, mîrîind la mine.
Brusc, pămîntul s-a despicat și mi-a tăiat drumul.
Pe-o margine de crăpătură un hîrciog pășea mărunt,
și-n acel moment amîndoi am privit în urmă.
Nu, nu. Am continuat să alerg,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăvălit din ceruri
și odată cu el țărînă și păsări moarte.
N-am putut să respir și m-am rotit fără sens.
De cineva m-ar fi văzut și-ar fi închipuit că dansam.
Probabil am avut ochii deschiși.
Probabil am căzut cu fața spre oraș.
Traducere de Doru Cosmin Radu
(de Wislawa Szymborska)
Probabil am privit în urmă din curiozitate.
Dar e posibil să fi avut și alte motive.
Am privit în urmă jelindu-mi vasul de argint.
Din neatenție, în timp ce-mi încheiam sandala.
Să nu mai văd ceafa plină de virtuți
a soțului meu, Lot.
Știam că nici de-aș cădea moartă
nu s-ar opri din drum.
Din nesupunerea unui om înjosit.
Cercetînd dacă pe urme îmi călca cineva.
Lovită de tăcere, sperînd că Dumnezeu se răzgîndise.
Cele două fiice ale noastre dispăruseră peste vîrf de deal.
Simțeam cum îmbătrînesc. Distanță.
Rătăceam fără sens. Toropeală.
Am privit în urmă așezîndu-mi desaga pe pămînt.
Am privit în urmă cu teamă, neștiind încotro să pășesc.
În cale mi-au apărut șerpi,
păianjeni, șoareci de cîmp, și pui de vulturi.
Nici buni, nici răi. Pur și simplu orice vietate
se chinuia să răzbată prin panica iscată.
Am privit în urmă devastată.
Rușinată pentru că mă furișam.
Pentru că-mi venea să urlu, să mă-ntorc.
Sau doar pentru rafala de vînt ce mi-a despletit părul
și mi-a-ndepărtat pentru o clipă veșmîntul ce m-acoperea.
I-am simțit privindu-mă de pe zidurile Sodomei,
i-am simțit izbucnind în rîs, o dată și încă o dată.
Am privit în urmă cu mînie.
Savurîndu-le soarta cumplită.
Am privit în urmă pentru toate cele menționate mai sus.
Am privit în urmă fără vreo intenție.
O piatră mi s-a rotit sub talpă, mîrîind la mine.
Brusc, pămîntul s-a despicat și mi-a tăiat drumul.
Pe-o margine de crăpătură un hîrciog pășea mărunt,
și-n acel moment amîndoi am privit în urmă.
Nu, nu. Am continuat să alerg,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăvălit din ceruri
și odată cu el țărînă și păsări moarte.
N-am putut să respir și m-am rotit fără sens.
De cineva m-ar fi văzut și-ar fi închipuit că dansam.
Probabil am avut ochii deschiși.
Probabil am căzut cu fața spre oraș.
Traducere de Doru Cosmin Radu