Imn frumuseții
(de Charles Baudelaire)
Vii din înalte ceruri sau ieși din adâncime,
O, Fumusețe? Reaua și buna ta privire
Împrăștie de-a valma și fericiri și crime,
De-aceea tu cu vinul te potrivești la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă și-o amforă ți-i gura;
Și când reverși miresme de-amurguri cu furtună
Se face laș eroul, vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câne pe poala ta se ține;
Și bucurii și chinuri tu sameni la-ntâmplare;
Stăpână ești și nimeni nu e stăpân pe tine.
Calci peste morți de care îți râzi cu mult dispreț;
Ai juvaeruri multe și Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, și - Omorul e-un breloc de preț
Pe pântecul tău mândru săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torță când a-nceput să ardă.
Acel ce-și strânge lacom iubita-n brațe pare
Un muribund ce-n taină mormântul și-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Fumusețe, monstru naiv și fioros!
Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre un infinit de-a pururi drag și misterios?
Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! -
Faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea?
Traducere de Al Philippide
Poezie culeasă din "Poezia ieșeană contemporană", Casa Județeană a creației populare Iași, 1968
(de Charles Baudelaire)
Vii din înalte ceruri sau ieși din adâncime,
O, Fumusețe? Reaua și buna ta privire
Împrăștie de-a valma și fericiri și crime,
De-aceea tu cu vinul te potrivești la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă și-o amforă ți-i gura;
Și când reverși miresme de-amurguri cu furtună
Se face laș eroul, vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câne pe poala ta se ține;
Și bucurii și chinuri tu sameni la-ntâmplare;
Stăpână ești și nimeni nu e stăpân pe tine.
Calci peste morți de care îți râzi cu mult dispreț;
Ai juvaeruri multe și Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, și - Omorul e-un breloc de preț
Pe pântecul tău mândru săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Slăvindu-te drept torță când a-nceput să ardă.
Acel ce-și strânge lacom iubita-n brațe pare
Un muribund ce-n taină mormântul și-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O, Fumusețe, monstru naiv și fioros!
Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie
Spre un infinit de-a pururi drag și misterios?
Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! -
Faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea?
Traducere de Al Philippide
Poezie culeasă din "Poezia ieșeană contemporană", Casa Județeană a creației populare Iași, 1968