Partida
(de Mariana Marin)
Așteptam cu sufletul la gură
desfășurarea evenimentelor;
pionii albi vor învinge hoardele negre,
nebun la b5, turn la c7;
- și apoi, vom dansa mazurca,
respirând prin plămânul artificial,
lăsat de bătrâni și mâncat de motan,
În vara toridă,
așteptam întoarcerea limbii scrise sub pleoape,
- uitată o vreme și îngropată sub talpa casei,
unde amintirea ta scotea fum de pucioasă:
„dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală și te piaptănă și te împarte
copiilor săraci te-am și uitat”
În vara toridă,
visam o sinucigașă coridă,
pândind desfășurarea evenimentelor
după cortina groasă:
“Atât de multă moarte
pentru atât de puțin trup?
Atât de tânără sub pleoape?
Atât de goală dedesupt?”
...venea un cântec prin fereastra deschisă
și mă trezeam: nebun la c2, turn la b3. Șah.
Dar la urma urmei de ce atâta uitare de sine
în pumnul strâns și colorat
de sângele vânăt și gros?
La 25 de ani,
o conștiință tumefiată
pândește metafora.
(Să-i sucim gâtul?)
Cuvintele sunt scrise sub pleoape
- carnea fumegă încet.
Purgatoriu, afli.
La 25, între Scylla și Charybda,
bâlbâiește-te, auzi,
bâlbâiește-te, ți se comandă.
Altfel nu vei sfârși niciodată mazurca.
Niciodată nu-l vei ucide pe motan. Mat.
(La urma urmei nici grecii
fericiți nu puteau spune tot
despre olimpul de sub pleoape
și despre călcâiul mort)
(pentru nora și nino)
(de Mariana Marin)
Așteptam cu sufletul la gură
desfășurarea evenimentelor;
pionii albi vor învinge hoardele negre,
nebun la b5, turn la c7;
- și apoi, vom dansa mazurca,
respirând prin plămânul artificial,
lăsat de bătrâni și mâncat de motan,
În vara toridă,
așteptam întoarcerea limbii scrise sub pleoape,
- uitată o vreme și îngropată sub talpa casei,
unde amintirea ta scotea fum de pucioasă:
„dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală și te piaptănă și te împarte
copiilor săraci te-am și uitat”
În vara toridă,
visam o sinucigașă coridă,
pândind desfășurarea evenimentelor
după cortina groasă:
“Atât de multă moarte
pentru atât de puțin trup?
Atât de tânără sub pleoape?
Atât de goală dedesupt?”
...venea un cântec prin fereastra deschisă
și mă trezeam: nebun la c2, turn la b3. Șah.
Dar la urma urmei de ce atâta uitare de sine
în pumnul strâns și colorat
de sângele vânăt și gros?
La 25 de ani,
o conștiință tumefiată
pândește metafora.
(Să-i sucim gâtul?)
Cuvintele sunt scrise sub pleoape
- carnea fumegă încet.
Purgatoriu, afli.
La 25, între Scylla și Charybda,
bâlbâiește-te, auzi,
bâlbâiește-te, ți se comandă.
Altfel nu vei sfârși niciodată mazurca.
Niciodată nu-l vei ucide pe motan. Mat.
(La urma urmei nici grecii
fericiți nu puteau spune tot
despre olimpul de sub pleoape
și despre călcâiul mort)
(pentru nora și nino)