Îngânare de somn
(de Rainer Maria Rilke)
Aș vrea cuiva să-i cânt-încânt,
cuiva să-i fiu lumină lângă somn.
Aș vrea lin să te legăn și să-ți cânt,
să te petrec din somnu-ți și în somn.
Aș vrea în casă singurul să fiu
răcoarea nopții s-o îndure.
Și-aș vrea s-ascult năuntru și-n afară
în tine,-n lumea largă, în pădure.
Se cheamă ornicele lung bătând
și timpul îl străvezi până la fund.
După-un străin, pe drumuri încă stând,
străin la fel, un câine latră-afund.
În urmă,-adânc, tăcere. Mi-am aplecat
grei ochii peste tine, surâzând.
Ei te cuprind domol și fulgerat se-abat
vreun lucru de tresare în beznă când și când.
*
* *
Casa din marginea acestui sat mărunt
e tot așa de singură ca ultima din lume.
Drumul, care-n acest cătun doar drum e,
se duce mai departe, încet, în noapte-afund.
Satul mărunt e doar o trecere legând
neștiutor, stingher, lungi două depărtări,
de-a lungul unor case un drum în loc de-o punte.
Și cei ce pleacă din cătun se duc în zări de zări,
și mulți pier poate astfel, drum după drum bătând.
În românește de Dan Constantinescu
Poezii culese din “Poezia germană modernă - de la Stefan George la Enzensberger”, Editura Pentru Literatură, 1967
(de Rainer Maria Rilke)
Aș vrea cuiva să-i cânt-încânt,
cuiva să-i fiu lumină lângă somn.
Aș vrea lin să te legăn și să-ți cânt,
să te petrec din somnu-ți și în somn.
Aș vrea în casă singurul să fiu
răcoarea nopții s-o îndure.
Și-aș vrea s-ascult năuntru și-n afară
în tine,-n lumea largă, în pădure.
Se cheamă ornicele lung bătând
și timpul îl străvezi până la fund.
După-un străin, pe drumuri încă stând,
străin la fel, un câine latră-afund.
În urmă,-adânc, tăcere. Mi-am aplecat
grei ochii peste tine, surâzând.
Ei te cuprind domol și fulgerat se-abat
vreun lucru de tresare în beznă când și când.
*
* *
Casa din marginea acestui sat mărunt
e tot așa de singură ca ultima din lume.
Drumul, care-n acest cătun doar drum e,
se duce mai departe, încet, în noapte-afund.
Satul mărunt e doar o trecere legând
neștiutor, stingher, lungi două depărtări,
de-a lungul unor case un drum în loc de-o punte.
Și cei ce pleacă din cătun se duc în zări de zări,
și mulți pier poate astfel, drum după drum bătând.
În românește de Dan Constantinescu
Poezii culese din “Poezia germană modernă - de la Stefan George la Enzensberger”, Editura Pentru Literatură, 1967