Petru Anghel – Fiul risipitor
(de Mircea Micu)
Iertați-mă că am fugit de-acasă,
ca un cocor vâslind spre alte zări,
dar era cald și nu-mi plăcea la coasă
fiind atras de alte întâmplări.
Regret acum, mi-e dor de iarba sfântă,
de seara-n care umblă vârcolaci.
Aș vrea-n livadă să mă iau la trântă
și să mănânc plăcinte și colaci.
Să pasc trei oi pe-un câmp uitat de lume,
să nu mai văd mașina 33.
M-am săturat s-aud aceleași glume
și să fac curte-acelorași femei.
La țară nu ai condică și ore,
totul e clar și blând și bun și cert,
nu vezi portari ce vor să te devore
că ai venit la șapte și un sfert.
De-aș fi rămas sub zări imaculate
să sorb aroma toamnelor din vii,
eram mai gras, plesneam de sănătate
și aș fi scris mai multe poezii.
(de Mircea Micu)
Iertați-mă că am fugit de-acasă,
ca un cocor vâslind spre alte zări,
dar era cald și nu-mi plăcea la coasă
fiind atras de alte întâmplări.
Regret acum, mi-e dor de iarba sfântă,
de seara-n care umblă vârcolaci.
Aș vrea-n livadă să mă iau la trântă
și să mănânc plăcinte și colaci.
Să pasc trei oi pe-un câmp uitat de lume,
să nu mai văd mașina 33.
M-am săturat s-aud aceleași glume
și să fac curte-acelorași femei.
La țară nu ai condică și ore,
totul e clar și blând și bun și cert,
nu vezi portari ce vor să te devore
că ai venit la șapte și un sfert.
De-aș fi rămas sub zări imaculate
să sorb aroma toamnelor din vii,
eram mai gras, plesneam de sănătate
și aș fi scris mai multe poezii.