Toamna
(de Ion Bănuță)
Fără vrere, fără vină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce ești, cumplită doamnă !
Bruma grea, diamantină
a tăiat cu mii de seceri
frunzele de pe cărare,
poticnindu-le de zare.
Să mă-ncumet în petreceri ?
Ori să scot, din foi de jale,
vremea care-mi fură anii,
cum scot peștii atamanii
de sub apele domoale ?!
Alergai pe-un drum de sită
după-un dram de primăvară,
ce cu viața se măsoară
și cu clipa infinită.
Mai pe drum, mai prin sulcină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce și cumplită doamnă,
nu-mi căta la ani pricină !
Din volumul "În pervazul larg al serii"
(de Ion Bănuță)
Fără vrere, fără vină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce ești, cumplită doamnă !
Bruma grea, diamantină
a tăiat cu mii de seceri
frunzele de pe cărare,
poticnindu-le de zare.
Să mă-ncumet în petreceri ?
Ori să scot, din foi de jale,
vremea care-mi fură anii,
cum scot peștii atamanii
de sub apele domoale ?!
Alergai pe-un drum de sită
după-un dram de primăvară,
ce cu viața se măsoară
și cu clipa infinită.
Mai pe drum, mai prin sulcină,
mă aflai în miez de toamnă.
Dulce și cumplită doamnă,
nu-mi căta la ani pricină !
Din volumul "În pervazul larg al serii"