Vis
(de Al O Teodoreanu)
În urma ta... pe uliți vechi... mă strecuram...
Plecau cocori... în zări de fum... se întomna...
Pășeam încet... pășeam sfios... în urma ta...
Când ai intrat... să mi te-arăți... zâmbind la geam…
Treceau drumeți... treceau grăbiți... era târziu...
Iar prin ogrăzi... țipau stejari... sub ferestrău...
Eu am rămas... înmărmurit... sub geamul tău...
S-a-ntunecat... și s-a făcut... pustiu... pustiu...
Pe urmă lună... frunze moarte... surd tumult...
Și chipul tău... în discul ei... s-a oglindit...
Mi-ai aruncat... un trandafir... îngălbenit...
Atât a fost... atâta tot... demult... demult...
Din volumul „Caiet”, 1938
(de Al O Teodoreanu)
În urma ta... pe uliți vechi... mă strecuram...
Plecau cocori... în zări de fum... se întomna...
Pășeam încet... pășeam sfios... în urma ta...
Când ai intrat... să mi te-arăți... zâmbind la geam…
Treceau drumeți... treceau grăbiți... era târziu...
Iar prin ogrăzi... țipau stejari... sub ferestrău...
Eu am rămas... înmărmurit... sub geamul tău...
S-a-ntunecat... și s-a făcut... pustiu... pustiu...
Pe urmă lună... frunze moarte... surd tumult...
Și chipul tău... în discul ei... s-a oglindit...
Mi-ai aruncat... un trandafir... îngălbenit...
Atât a fost... atâta tot... demult... demult...
Din volumul „Caiet”, 1938