Celei venite
(de Ion Vinea)
Să-mi fie mâinile tale ultimele
ce aștern inimii
zăpada liniștii dintâi
ca peste un mormânt nou de toamnă.
să fie ochii tăi soarele sumbru
al lumii somnului
spre care-mi învie sufletul.
să-mi fie glasul tău adierea
depărtatelor mări în cari s-au stins clopotele
grele ale rugăciunilor.
să-mi fie pletele tale
salcia de seară
în care mai tremură
uitatele șoapte.
să-mi fie sufletul tău sărut
pe reci pleoape
și lacrima ta
cugetul limpede
al clipei din urmă.
să fie iubirea târzie
valul care ne leagănă
în veșnicie.
1925
(de Ion Vinea)
Să-mi fie mâinile tale ultimele
ce aștern inimii
zăpada liniștii dintâi
ca peste un mormânt nou de toamnă.
să fie ochii tăi soarele sumbru
al lumii somnului
spre care-mi învie sufletul.
să-mi fie glasul tău adierea
depărtatelor mări în cari s-au stins clopotele
grele ale rugăciunilor.
să-mi fie pletele tale
salcia de seară
în care mai tremură
uitatele șoapte.
să-mi fie sufletul tău sărut
pe reci pleoape
și lacrima ta
cugetul limpede
al clipei din urmă.
să fie iubirea târzie
valul care ne leagănă
în veșnicie.
1925