În umbră
(de Victor Hugo)
Lumea veche
Destul, o flux! E vremea de-acuma să cobori,
Prea te-ai suit departe. Mai mult ca-n alte ori.
Posomorât, sălbatic, te zbați fără măsură.
De ce adâncu-ți cheamă, de parcă are gură?
Ce-i zgomotul și umbra și ploaia ce-o repezi
Și vântul negru, noaptea ce-n trâmbiți îl purcezi?
Vuiești, urcându-ți valul, de crezi că-i vreo minune.
Destul! De-aici încolo, oprește-l să mai tune.
De legi bătrâne, piedici, de-al frânelor noian,
Mizerii, întuneric, neant subpământean,
Îngrozitoare ocne, speranța ucigând-o,
De stăpânirea veche, femeia-ngenunchind-o,
De-ospățul gras, la care săracii nu-s poftiți,
De superstiții, mituri de zeii-nchipuiți
Să nu te-atingi ! Sunt lucruri prea sfinte! Taci și pleacă!
N-am pus, aceste ziduri, zadarnic să se facă
În jurul omenirii, cu turnuri pân- la cer!
Dar văd că urci într-una și nu-ncetezi să zbieri.
Iar valu-ți duce totul, și-l frânge, și-l despică.
Se duc și legea veche și biblia antică -
Zăresc cum eșafodul de-acum l-ai și târât.
Să nu te-atingi de rege! O, cer! L-ai doborât!
Ferește-i pe cei sacri! Vai, apa-i copleșește.
Oprește! E județul. E preotul. Oprește!
Destul! îți spune Cerul, flux dârz, ucigător.
N-asculți? Mă-nghiți pe mine? O, Doamne, ajutor!
Un val din adăpostu-mi încearcă să mă iee!
Fluxul
Vezi tu, eu sunt potopul, nu cum crezi tu, maree!
În românește de Lazăr Iliescu
Din volumul "Anul cumplit", 1872
(de Victor Hugo)
Lumea veche
Destul, o flux! E vremea de-acuma să cobori,
Prea te-ai suit departe. Mai mult ca-n alte ori.
Posomorât, sălbatic, te zbați fără măsură.
De ce adâncu-ți cheamă, de parcă are gură?
Ce-i zgomotul și umbra și ploaia ce-o repezi
Și vântul negru, noaptea ce-n trâmbiți îl purcezi?
Vuiești, urcându-ți valul, de crezi că-i vreo minune.
Destul! De-aici încolo, oprește-l să mai tune.
De legi bătrâne, piedici, de-al frânelor noian,
Mizerii, întuneric, neant subpământean,
Îngrozitoare ocne, speranța ucigând-o,
De stăpânirea veche, femeia-ngenunchind-o,
De-ospățul gras, la care săracii nu-s poftiți,
De superstiții, mituri de zeii-nchipuiți
Să nu te-atingi ! Sunt lucruri prea sfinte! Taci și pleacă!
N-am pus, aceste ziduri, zadarnic să se facă
În jurul omenirii, cu turnuri pân- la cer!
Dar văd că urci într-una și nu-ncetezi să zbieri.
Iar valu-ți duce totul, și-l frânge, și-l despică.
Se duc și legea veche și biblia antică -
Zăresc cum eșafodul de-acum l-ai și târât.
Să nu te-atingi de rege! O, cer! L-ai doborât!
Ferește-i pe cei sacri! Vai, apa-i copleșește.
Oprește! E județul. E preotul. Oprește!
Destul! îți spune Cerul, flux dârz, ucigător.
N-asculți? Mă-nghiți pe mine? O, Doamne, ajutor!
Un val din adăpostu-mi încearcă să mă iee!
Fluxul
Vezi tu, eu sunt potopul, nu cum crezi tu, maree!
În românește de Lazăr Iliescu
Din volumul "Anul cumplit", 1872