Să nu vă bucurați
(de Iuliu Cezar Săvescu)
Să nu vă bucurați, prieteni,
Că astăzi râd și eu cu voi.
Eu râd, cum râde vinovatul
La judecata de apoi.
Eu râd, că nu-mi rămâne-n lume
Nimic de care să mă tem;
Chiar moartea fuge îngrozită,
De câte ori voiesc s-o chem.
Sunt părăsit și de satana,
Precum am fost de Dumnezeu.
Stăpân nu am, dar n-am nici lege,
Stăpân și lege sunt chiar eu.
Voi știți, am plâns viața-ntreagă,
Durerea tuturor am strâns;
Lăsați-mă să râd acuma,
Nimica nu mai am de plâns!
Din antologia: “Acești mari poeți mici” alcătuită de Mihai Rădulescu
(de Iuliu Cezar Săvescu)
Să nu vă bucurați, prieteni,
Că astăzi râd și eu cu voi.
Eu râd, cum râde vinovatul
La judecata de apoi.
Eu râd, că nu-mi rămâne-n lume
Nimic de care să mă tem;
Chiar moartea fuge îngrozită,
De câte ori voiesc s-o chem.
Sunt părăsit și de satana,
Precum am fost de Dumnezeu.
Stăpân nu am, dar n-am nici lege,
Stăpân și lege sunt chiar eu.
Voi știți, am plâns viața-ntreagă,
Durerea tuturor am strâns;
Lăsați-mă să râd acuma,
Nimica nu mai am de plâns!
Din antologia: “Acești mari poeți mici” alcătuită de Mihai Rădulescu