Nu-e
(de Tudor Arghezi) În cutia de sidef și aloi Au venit podoabe noi, Lăcuste, păianjeni, brotăcei. Nu te speria de ei. I-am încremenit în stihuri blajine, Ca să te găsească pe tine, Stăpână. Șopârla-i pentru glezna de la mână, Iar șarpele pentru grumaz, Fetișcană de atlaz - Și pentru șoldul dumitale, de vioară, Domnișoară. Te rog a mă ierta Dacă-ți zic și tu și dumneata Și dacă din cuviință și de frică Mintea mi se face peltică Și uitucă mi se face. Chihlimbarul ăsta-i o răgace. Matostatul e un cărăbuș Prins acuș. E adevărat? Nu-i adevărat! Gângăniile au cam întârziat, Și cutia de lemn de aloi S-a întors din drum înapoi, Pe spinarea furnicilor În hamul și hățul panglicilor, Bună dimineața duduie! Uite-l mărțișorul: nu e! Din volumul Mărțișoare, 1936 |