Dimineață bălaie
(de Karin Boye)
Dimineață bălaie, lipește-ți pletele tale moi
de-obrajii mei, și respiră neatinsă,-n tăcere.
Departe, tot mai departe, își deschide pământul uriașa sa cupă,
renăscută din noapte.
Cu limpezi aripi coboară
miracolul, ca o enormă gânganie,
ușor atingând pecețile ce se deșteaptă
fără vreo presimțire.
Traducere de Veronica Porumbacu
(de Karin Boye)
Dimineață bălaie, lipește-ți pletele tale moi
de-obrajii mei, și respiră neatinsă,-n tăcere.
Departe, tot mai departe, își deschide pământul uriașa sa cupă,
renăscută din noapte.
Cu limpezi aripi coboară
miracolul, ca o enormă gânganie,
ușor atingând pecețile ce se deșteaptă
fără vreo presimțire.
Traducere de Veronica Porumbacu