Foamea e curabilă
(de Erich Kästner)
(o alegorie germană)
Odată un om veni în spital
Se plînse că simte un gol.
Apendicele i-l tăiară ventral
și-apoi l-au spălat cu fenol.
Îl întrebară: „Te simți mai ușor?”
El: ”Nu!” Deci, spre a-l susține
îi amputară pe loc un picior
și-i spuseră: ”Merge mai bine”
Dar, bietul de el suferea și mai crud
și-ntruna țipa de pomană.
Să vadă ce are cu toții au vrut.
Și-atunci i-au făcut cezariană.
Puteau face fața-unui caz și mai grav
acum făceau fețe-fețe.
Tăcea. Ca să țipe era prea bolnav
și moartea-aștepta să-l înghețe.
Avea răsuflări tot mai grele, mai proaste,
căci nu-i mai curgea sînge-n vine.
Chirurgii atunci îi tăiară trei coaste ...
Și muri prăpăditul, în fine.
Medicul șef la mort se uita
iar un tînăr riscă o-ntrebare:
„Sărmanului om, oare ce-i lipsea?”
Oftă chirurgul cu inima grea:
„Îi era numai foame, se pare”
Traducere de I. Cassian-Mătăsaru
(de Erich Kästner)
(o alegorie germană)
Odată un om veni în spital
Se plînse că simte un gol.
Apendicele i-l tăiară ventral
și-apoi l-au spălat cu fenol.
Îl întrebară: „Te simți mai ușor?”
El: ”Nu!” Deci, spre a-l susține
îi amputară pe loc un picior
și-i spuseră: ”Merge mai bine”
Dar, bietul de el suferea și mai crud
și-ntruna țipa de pomană.
Să vadă ce are cu toții au vrut.
Și-atunci i-au făcut cezariană.
Puteau face fața-unui caz și mai grav
acum făceau fețe-fețe.
Tăcea. Ca să țipe era prea bolnav
și moartea-aștepta să-l înghețe.
Avea răsuflări tot mai grele, mai proaste,
căci nu-i mai curgea sînge-n vine.
Chirurgii atunci îi tăiară trei coaste ...
Și muri prăpăditul, în fine.
Medicul șef la mort se uita
iar un tînăr riscă o-ntrebare:
„Sărmanului om, oare ce-i lipsea?”
Oftă chirurgul cu inima grea:
„Îi era numai foame, se pare”
Traducere de I. Cassian-Mătăsaru