E un mormânt
(de Al. Petroff)
E un mormânt pe undeva, ascuns
Sub tufe sălbatice de iasomie,
Unde păsările văzduhului n-au pătruns,
Nici omida cimitirelor nu ştie.
E un mormânt pe undeva, nu ştiu nici eu
Pe unde va fi fost, unde mai e;
Ştie poate singur Dumnezeu
Şi sfinţii din icoane poate ştiu pe unde e.
Avea odată candelă la căpătâi mormântul,
Ce licărea departe-n noapte ca o stea,
Iar într-o noapte a venit vântul
Şi i-a supt sufletul din ea.
Mormântul stă pe undeva întunecat,
Pierdut pe undeva, ascuns sub foi de iasomie,
Inima mea în taină i-a-nchinat,
Pe unde-o fi, să-i lumineze locul, o făclie.
Tu, dacă se-ntâmplă s-o găsești,
Zi vântului duşman să n-o atingă,
Cheamă-n ajutor cerul, ca s-o ocrotești,
Umbrar fă palmele, să nu se stingă.
Antologia poeziei simboliste româneşti
(de Al. Petroff)
E un mormânt pe undeva, ascuns
Sub tufe sălbatice de iasomie,
Unde păsările văzduhului n-au pătruns,
Nici omida cimitirelor nu ştie.
E un mormânt pe undeva, nu ştiu nici eu
Pe unde va fi fost, unde mai e;
Ştie poate singur Dumnezeu
Şi sfinţii din icoane poate ştiu pe unde e.
Avea odată candelă la căpătâi mormântul,
Ce licărea departe-n noapte ca o stea,
Iar într-o noapte a venit vântul
Şi i-a supt sufletul din ea.
Mormântul stă pe undeva întunecat,
Pierdut pe undeva, ascuns sub foi de iasomie,
Inima mea în taină i-a-nchinat,
Pe unde-o fi, să-i lumineze locul, o făclie.
Tu, dacă se-ntâmplă s-o găsești,
Zi vântului duşman să n-o atingă,
Cheamă-n ajutor cerul, ca s-o ocrotești,
Umbrar fă palmele, să nu se stingă.
Antologia poeziei simboliste româneşti