Psalmul XXI
(de Ștefan Augustin Doinaș)
Știu, știu prea bine, Doamne, că te joci.
În largul mării, în pustiu, sub roci
plăcerea Ta de-a plăsmui sub deget
pigmei sporește lumea. Dar eu preget
sfios : ce sunt ? Tipar în care, greu
și jalnic, modelându-se mereu,
se-arată însăși tainica Ta față ?
De ce te joci, Stăpâne ? Ce ne-nvață
divina Ta îndemânare de-a
ne oferi, precum o acadea,
această existență dulce-amară?
Jucându-ne noi înșine-ntr-o doară
"de-a Domnul și de-a Dracul", nu Te temi
că-n loc să ne sanctifici, ne blestemi ?
că-n loc să-ți dovedești în mine chipul ,
îmi curgi ca printre degete nisipul ?
Coboară, Doamne, ca să vezi că jos
vai ! jocul nostru-i foarte serios...
(de Ștefan Augustin Doinaș)
Știu, știu prea bine, Doamne, că te joci.
În largul mării, în pustiu, sub roci
plăcerea Ta de-a plăsmui sub deget
pigmei sporește lumea. Dar eu preget
sfios : ce sunt ? Tipar în care, greu
și jalnic, modelându-se mereu,
se-arată însăși tainica Ta față ?
De ce te joci, Stăpâne ? Ce ne-nvață
divina Ta îndemânare de-a
ne oferi, precum o acadea,
această existență dulce-amară?
Jucându-ne noi înșine-ntr-o doară
"de-a Domnul și de-a Dracul", nu Te temi
că-n loc să ne sanctifici, ne blestemi ?
că-n loc să-ți dovedești în mine chipul ,
îmi curgi ca printre degete nisipul ?
Coboară, Doamne, ca să vezi că jos
vai ! jocul nostru-i foarte serios...