Eli, Eli...
(de Mihai Ursachi)
Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuși...
Căci la picioarele sale nu au să plângă
aducătoare de mir,
și nici un apostol nu-i va vesti mântuirea...
În pânză eternă pe dânsul nu-l înfășoară
și nimeni n-au ars pentru el mirodenii
și smirnă.
Părintele său îți întoarce privirea în nouri
când el, dându-și sufletul, roagă iertare...
O, sângele său picurând în țărâna fierbinte,
nu naște altare de purpură și nu se preface-n
orgii de garoafe aprinse... Iar cele trei lacrimi
nu s-au făcut măgărint.
Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuși.
Din antologia „Acești mari poeți mici” alcătuită de Mihai Rădulescu
(de Mihai Ursachi)
Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuși...
Căci la picioarele sale nu au să plângă
aducătoare de mir,
și nici un apostol nu-i va vesti mântuirea...
În pânză eternă pe dânsul nu-l înfășoară
și nimeni n-au ars pentru el mirodenii
și smirnă.
Părintele său îți întoarce privirea în nouri
când el, dându-și sufletul, roagă iertare...
O, sângele său picurând în țărâna fierbinte,
nu naște altare de purpură și nu se preface-n
orgii de garoafe aprinse... Iar cele trei lacrimi
nu s-au făcut măgărint.
Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuși.
Din antologia „Acești mari poeți mici” alcătuită de Mihai Rădulescu