Desnădejde
(de Al. Ceușianu)
Ți-am dăltuit icoana 'n trup de stâncă,
Te am în piatră rece lângă mine,
Mi-eşti cer şi-mi eşti prăpastie adâncă...
Supremul rău şi cel mai mare bine.
Te simt, te pipăi, îți vorbesc şi plâng
Sărman, nebun, becisnic şi nătång.
Lovesc cu dalta 'n forma isprăvită,
Să sfarăm 'un sdrob, şi sare o scânteie...
Mai mult foc sfânt e 'n piatra mea cioplită,
Decât în trupu-ți voluptos-femeie.
(Gåndirea).
Antologia poeților tineri
(de Al. Ceușianu)
Ți-am dăltuit icoana 'n trup de stâncă,
Te am în piatră rece lângă mine,
Mi-eşti cer şi-mi eşti prăpastie adâncă...
Supremul rău şi cel mai mare bine.
Te simt, te pipăi, îți vorbesc şi plâng
Sărman, nebun, becisnic şi nătång.
Lovesc cu dalta 'n forma isprăvită,
Să sfarăm 'un sdrob, şi sare o scânteie...
Mai mult foc sfânt e 'n piatra mea cioplită,
Decât în trupu-ți voluptos-femeie.
(Gåndirea).
Antologia poeților tineri